cetatile albe

Oamenii se exclud singuri din ecuaţia succesului şi a fericirii din viaţa lor. Nimeni nu te face sărac, nefericit, lipsit de iubire sau bolnav. Tu te faci. Tu atragi. Sunt gândurile, emoţiile şi comportamentele tale, făcute cu consecvenţă şi determinare. Tu munceşti serios pentru tot ceea ce îţi dă viaţa. Iar dacă nu îţi place, e important să realizezi că nu primeşti decât consecinţele muncii tale. Culegi ceea ce semeni. Tu renunţi, tu greşeşti, nimeni nu te alungă de la masa "bogaţilor". Tu te ridici şi pleci că aşa vor muşchii tăi. Pentru că nu îţi place că şerveţelele de la masă sunt verzi şi nu sunt albe. Aşadar, ce am nevoie să fac? Păi să am grijă ce plantez pentru că aia voi culege (gânduri, emoţii şi comportamente). Apoi, să nu fiu superficial. Dacă şerveţelele de la masă sunt verzi sau albe nu e important. Important e să fiu recunoscător că mă aflu la o masă unde sunt şerveţele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când sunt singur sunt capabil să stau toată ziua şi toată noaptea la masa de scris, să dobândesc patima hârtiei albe!

Liviu Rebreanu în Jurnalul de la vie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe în amurg

Tristeţea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veşnic voi fi trist cu faţa ca amurgul.

poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un iepuraş de catifea foarte drăgălaş. Era dolofan şi pufos, exact aşa cum trebuie să fie un iepure; avea blăniţă cu pete albe şi maronii, mustăţi adevărate din aţă şi urechile sale erau căptuşite cu satin roz.

începutul de la Iepuraşul de catifea de Margery Williams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că îţi place ţie

O să scriu cândva o poveste frumoasă
despre cum am îmbătrânit amândoi
printre insule cu eucalipţi şi miresme...
Tristeţea să-mi rămână ca o mână ciungă
visând clapele albe şi negre ale pianului...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Şi cui voi lăsa moştenire tăcerea acestei iubiri răvăşite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetăţile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuşi un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi şi catarge se rup în neştire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Şi cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate îşi vor găsi şi ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viaţa aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne şi câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai şti!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Şi unde mai sunt eu ce atâta mă caut, şi nu mă mai pot găsi?

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine mămăligă cu ceapă din grădina ta decât somon furat şi trufe albe luate pe datorie. Cu o conştiinţă curată, somnul e mai odihnitor şi visele - mai dulci.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetătorul este o frumoasă constelaţie zodiacală, dar nu se ridică mult de-asupra orizontului nostru. Cu un binoclu veţi întâlni numeroase pete albe, nebuloase măreţe, cari văzute cu lunete cât de mici sunt admirabile. În Săgetătorul au apărut câteva stele noi, dar mai toate mici. Fotografiile obţinute în această regiune cerească sunt măreţe, căci Calea Laptelui străbate întreaga constelaţie. E o puzderie de stele de toate mărimile, dar mai ales de nenumărate stele mici, cari te fac uneori să nu mai vezi pe placa fotografică decât intime pete albe, luminoase. Dar Calea Laptelui se prelungeşte în jos, sub orizont, căci în realitate ea formează un cerc mare, care dă roată cerului întreg. Şi nu e numai o ramură, ci mai multe. Când cerul e cu totul senin şi nu aveţi în apropiere o lumină artificială, Calea Laptelui se arată în toată bogăţia ei. Astronomii au întocmit atlase ale Căii Laptelui, aşa cum se vede ea cu ochii liberi şi au fotografiat-o mai pe toată întinderea ei.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Ni se trag zilele ca nişte fire
lungi se fac, lungi râuri albe
de vertebre de nu mai ştii
ce/cum vine
de te uiţi la oasele strămoşilor
sau la ale tale
ca după o moarte
prin care ai trecut cu bine

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi sa scriu aici o carte de morala, ar avea o suta de pagini, iar 99 ar fi albe. Pe ultima as scrie: "Nu cunosc decât o singură datorie, aceea de a iubi." Iar pentru rest spun nu. Spun nu din toate puterile.

Albert Camus în Carnete
Adăugat de Eva Carbunaru
Comentează! | Votează! | Copiază!