Poezii despre apa credinta, pagina 8
* * *
Moșule cu chip divin,
În credință te primim,
Printre Heruvimi și Sfinți,
Oare toți am fost cuminți?
Tu ne aduci la fiecare
Dar, la ceas de sărbătoare,
Eu te rog cu sârguință,
Și cu spirit de credință,
Adu-ne, dacă se poate,
Fericire, sănătate...
Cu puterea ta cerească,
Lumea să nu se învrăjbească,
În liniște să trăiască,
Moșule, te așteaptă în prag,
Copilașii cu mult haz,
Îngerași, ființe drăguțe,
Cu inimi neprihănite,
Le pui daruri în ghetuțe,
Faci minuni, cu firea ta
Și stârpești sărăcia...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
***
Moșule cu chip divin,
În credință te primim,
Printre Heruvimi și Sfinți,
Oare toți am fost cuminți?
Tu ne aduci la fiecare
Dar, la ceas de sărbătoare,
Eu te rog cu sârguință
Și cu spirit de credință,
Adu-ne, dacă se poate,
Fericire, sănătate,
Cu puterea ta cerească
Lumea să nu se învrăjbească,
În liniște să trăiască...
Moșule, te așteaptă în prag
Copilașii cu mult haz
Îngerași, ființe drăguțe,
Cu inimi neprihănite,
Le pui daruri în ghetuțe...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetare
Din suferință, omul învață.
Din desfrâu, iese paiață.
Accept credința. Ea mă înalță.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința la români
Unii sunt mari mincinoși
Bârfesc aproapele mereu
Însă se cred credincioși,
Dar nu-ntind o mână la greu.
Cu gura se închină,
Nu te-ajută niciodată,
Sufletul nu ți-l alină
Îți râd în nas, câteodată...
La Sfânta Biserică,
Se duc fără rușine...
În fiecare duminică
Și nu fac un bine.
Când e sărbătoare,
Credincioșii te doboară.
Se calcă și-n picioare
Între ei se-omoară.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubire și credință.
devotament și voință,
îți faci viața primăvară,
greutăți nu te doboară.
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre credință
l-am descoperit,
trecând prin suferință.
Acum sunt fericit.
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tristă singurătate...
O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i și-al lor,
să-și piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.
O, tristă singurătate!
floare veșnic ocolită...
de apropiații tăi,
ce reziști ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credință,
plăcută lui Dumnezeu.
O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ți greu,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)
Ție mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculți
Mă lași să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesățios ca moartea și gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv ești Doamne și ochii Tăi curați
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi și-nlăcrimați
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?
Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereții, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli și cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi și din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credință, va fi viu,
Dar, din nesăbuință, multor din lumea asta
Li s-a răcit credința, și-atunci, eu cui să scriu?!
poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot rătăcind prin întuneric
nu-ți pierde speranța.
Păstrează credința
că vei descoperi lumina.
catren de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!