Vis

Pe mormântul unui poet

A plecat în Paradis
Cel ce-n viaţă, fără larmă,
A visat fără să doarmă
Şi-astăzi doarme fără vis!

epigramă de Nicolae Cruceru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excursie prin Bucureşti

Vre-o unşpe ceasuri – ca un vis,
Mi-au dat trăiri de paradis;
Cu-al doişpelea a fost mai greu...
Că l-am furat dintr-un muzeu!

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

adolescenţă

Adolescenţă:

frunte semeaţă de pisc îndrăneţ;
ochiul atent deschis spre lumină;
nesupunere-n toate;
iubire pură pentru fiinţa din vis;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă (de citit cu ochii îndreptaţi atent spre harta României)

Ţinutul secuiesc... Vis de demenţi,
Clădit cu diabolică răbdare.
Îl faci, apoi îl caţeri pe rulmenţi
Şi îl împingi uşor spre Satu Mare!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: Orice vară se termină printr-un vis de iarnă. Simt rugina pe mine, ca pe o crustă grea. Mă simt ca un copac desfrunzit, abandonat în mijlocul iernii... iernii... iernii...

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidiosului. Lui Zoil

M-aş vrea bogat şi mare, trei zile cel puţin...
Nu să trăiesc mai bine, să scap de un vecin.
În două zile vede, anume, că nu-i vis
Şi-n ziua următoare, se spânzură, precis.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de expansiune buzoiană (după referendumul de alipire la Buzău a Staţiunii balneoclimaterice Monteoru din decembrie 2005)

După Merei, urmează să se ştie,
Ploieştiul să devină suburbie
Şi-apoi, în anii care vor urma,
Lipim şi Bucureştiu-n... mahala.

epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomas (revoltat): Acesta nu mai e vis! E realitate de prima speţă! Sunt ruinat! Pramatia aceea blondă mi-a furat banii! Sub ochii tăi, stăpâne! M-ai dezinformat! N-a fost o umbră a trecutului! (Plânge.) A fost o târfă adevărată!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dorinţă am, scop sau vis, le obţin ca un premiu pentru învăţarea etapelor, lecţiilor ce duc la finalul călătoriei. Încearcă să priveşti un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licenţă. Ai nişte lecţii de învăţat. Dacă le înveţi, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent. De exemplu ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relaţie. Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu şi o relaţie fericită. Îmi fac afirmaţii, gândesc pozitiv am speranţă şi sunt la un pas să mi se îndeplinească visul. Dar viaţa este un profesor dur, îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia. Viaţa decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăţ lecţia aprecierii. Când am învăţat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relaţiei mele, voi avea o relaţie fericită, dar eu nu ştiu asta acum. Aunci, viaţa se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relaţia actuală pentru că nu am ştiut să o apreciez şi mi-e tot mai greu să îmi fac o relaţie nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură şi nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic. În acest moment, asumarea responsabilităţii e singura ta salvare. Când îţi asumi responsabilitatea şi ştii că doar de tine depinde să îţi atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveţi. S-ar putea că lecţia aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viaţă întreagă. Doar de tine depinde cât de repede îţi înveţi lecţiile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe panglica de asfalt care şerpuia între Bucureşti şi Giurgiu, Lincolnul încetinit al doamnei Trude Resch luneca fără zgomot, ca în vis; mers fără ritm: lin şi surd ca însuşi timpul, zvonul roţilor de cauciuc în neîntrerupt sărut cu păcura proaspătă şi lipicioasă a şoselei.

Ion Vinea în Lunatecii (1965)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!