Morgana

Frumuseţe?

Au cântat-o poeţii, au blestemat-o înşelaţii... au protejat-o îndrăgostiţii... au iubit-o pictorii şi-au dezbrăcat-o sculptorii, apoi, în muzică, au cântat-o în forme atât de infinite, că mintea cu greu şi-o poate, nu oricine permite. Frumuseţea ca şi iubirea adevarată, este o fata morgana! Cu cât te apropii de ele, cu atât devin mai frumoase şi niciodată cu adevărat nu vei ajunge la ele, căci deşertul vieţii le va înghiţi! Si totuşi...

Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOAR UN COMENTARIU LA O POEZIE

Mi-s ochii trişti, iubite, privirea-nlăcrimată,
Mă cauţi şi te caut... căci ne-am ascuns de noi
Şi-un dor nebun prin gări şi pe câmpii ne poartă...
Eu sunt Fata Morgana....,, de sâmbătă sau joi''...

Eu leac îţi sunt durerii când vin să-ţi mângâi părul
Şi te înalţ pe culmi în nopţile frumoase,
,, Iluzie ivită''.... ca să-ţi astâmpăr dorul....
Rămân speranţa ta....,, şi-a zilelor rămase''...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este acea lume ce mi-a fost dragă, acea lume pe care o regret şi pe care mă aflu în situaţia s-o compar cu cea care mă înconjoară, cu cea care mă invidiază, mă bârfeşte, mă urăşte, mă fură, să fiu nevoit să concluzionez ca Mărin Cămiloiu că lumea se degradează, se prosteşte cu fiecare an ce trecce peste ea. La asta a contribuit şi imaginea falsă a comunismului, acea "Fata Morgana" propagată de demagogi şi politicieni, imagine creată de ura foamei, sărăciei, dar şi a trândăviei.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul amăgirii

Pe hematii de curcubeu,
Crăiasa mea, trăiesc iubirea,
Am învăţat demult să ard
De nerăbdare, de aiurea...

Nu înţeleg cum trec prin aer
Cocorii îndulciţi de zbor,
La sânul tău se îmbulzesc
Şi îmi aduc fior de dor.

Simt cum sărut o amăgire
Cu dinţi albiţi de porţelan,
Tu eşti Morgana care creşte
Din macii răsfiraţi în lan.

Privirea mea e spic de grâu
Şi pâinea şoapte-i înţeleg,
Doar vântul dacă mi te fură
C-un semn de vrajă te dezleg!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru fata morgana

...
Te-aştept pe strada fără case
Dintr-un oraş ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă şi tristă
...
Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Şi c-un parfum ce nu miroase
Te-aştept cu inima-n batistă
...
Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic
...
Ţi-aş coborî şi osanale
Dacă-aş urca mai jos un pic
Şi cu speranţe ireale
Aş fi bogat... aş fi calic

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siberii sentimentale

Capabil fiind de introspecţie
şi crezându-mă demiurg în sine,
m-am aşezat în firea-mi,
ca într-un vid lăuntric,
ca în genunea propriei mele individuaţii....

Aşa mi-am descoperit marginile,
golu-mi vital,
absenţa lăuntrică,
sahara sufletului,
tăcerile sângelui,
iluzia – fata morgana
şi lipsa vastă a cugetului...

O, suflet dezacordat, uscat,
fără de lacrimi,
cum cauţi tu sensul ultim al vieţuirii,
cum rămâi tu nepăsător,
în faţa acestor siberii sentimentale?!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu nocturn

bântui în noapte ca Fata Morgana
pe firul Ariadnei să ies din labirint
spun o rugăciune şi sărut icoana
Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ.

aş vrea să evadez din plictiseală
minuni să se întâmple şi în viaţa mea
să-mi îmbrac poezia în haine de gală
să curm din temelie bătrâneţea grea.

minunea glasului de rază mă trezeşte
să las zorii să-mi pătrundă în sânge
cu bucuria că soarele iar asfinteste
şi întunericul din mine se va stinge.

să fiu precum un prunc la sânul vieţii
din stele de safir să fac colecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În caruselul cu iluzii

iau la întâmplare din sacul cu iluzii
una care să mă ducă aproape de cer
zac în noapte cu lumini în perfuzii
pe pajiştea gândului parcă-s fagocer.

visul vine şi dispare ca o fată morgană
deznădejdea mea e ca o piatră dură
râpa melancoliei se cască lungană
urcuşul pe Golgota e greu peste măsură.

crucea mea e sculptată cu versuri
litere în lacrimi au scris numele meu
tot romantismul meu cu multe înţelesuri
a fost pecetluit de Dumnezeu.

mă învârt în caruselul cu iluzii
ameţită de forfota atâtor concluzii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai rămas

ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie şi una de nopţi,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.

inocenţa mă privea agăţată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
şi-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.

în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul vieţii naşte fior deplin doar atunci când melanjul sentimentelor se hrăneşte din iubirea plină de patimi şi lipsită de haina cumpătării. Omul cât trăieşte e precum un însetat în mijlocul deşertului - mereu alergând după fata morgana în speranţa găsirii în mod miraculos a unei oaze de fericire. Rămănând apoi acolo prizonier ori din contra, alegând să plece spre alte zari, indiferent de consecinţe... a iubi e modul perfect în care viaţa ne dă impresia că suntem stăpâni pe liberul arbitru al destinului.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!