Poezii despre Michelle Rosenberg chemare, pagina 8
Rugă
Doamne, dacă ești român
Fă-mă-n țara mea, stăpân,
Rugă sfântă, dor... iertare,
Și-nspre răsărit... chemare.
Dă-mi puteri și chibzuință,
Dragoste, tumult, credință,
Toarnă-mi în pahar... noroc,
Vin de Drăgășani... și foc.
Pune-mi în priviri scântei
Și... m-aruncă-ntre femei,
Mă strunește și mă-nvață
A lua... totul... de la viață.
Urcă-mă pe munți de dor,
Prinde-mi aripi... de cocor
Și când cerul plânge, încă,
Dăltuiește-mă... în stâncă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De așteptare
De așteptare-așa-s de obosită,
de dor așa de-nvinsă și mâhnire,
de necredință și de părăsire,
de-ndepărtarea lui ce-o simt, sporită,
încât pe cea cu secere-ascuțită,
pe cea ce ofilește-ntreaga fire,
o chem să-mi fie leac și răcorire,
așa de tare chinu-n piept palpită.
Și ea rămâne surdă la chemare,
râzând de-un gând nebun și de suspine,
cum surd rămâne el și-n depărtare.
De-atâtea tânguiri - de lacrimi pline -
de milă-mi plâng și valurile-n mare,
iar el petrece vesel, pe coline.
sonet de Gaspara Stampa din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om în primăvară
Fiecare om așteaptă un apus,
Eu aștept un chip și draga ta chemare,
O-ntrebare și același vechi răspuns
Și te-aștept pe tine, dulce-nfiorare.
Fiecare om își are soarta sa,
Undeva m-așteaptă una, în furtună,
Priveghez aceeași căzătoare stea,
O romanță ce o stingem împreună.
Fiecare om își are iarna lui,
Lumânare ninsă-n focul lumii triste,
Primăvara se împarte iar la doi,
Despărțirile, mereu ca să existe.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
te aștept cu pom
desfrunzit
cu zăpada imaculată
ca o pânză albă
din războiul de țesut
al timpului
te aștept cu foc aprins
și pâine caldă
cu poarta ruginită
si poveștile bunicului
cu glasul pământului
care te-a zămislit
te chem
ca pe o rază de soare
lumină în asfințit
știu... nu m-ai uitat
niciodată
pădurea de brazi
a imbrăcat argintul iernii
s-a pregătit de sărbători
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul morții
Se bifurcă marea,
Îngițind munți de ape.
Pământul îngheață,
În gura cea mare de șarpe.
Iubirea-i cazată,
În mormane de piatră.
Se răcește credința,
O, ce viață nedreaptă!
Ieri culegeam speranță,
Azi mă prefac într-o pradă.
Amară mi-e viața,
Când cimitirul așteaptă.
Simt suferința
Cum groapa îmi sapă.
[...] Citește tot
poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea de ceară
Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în rășină.
Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.
Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.
Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.
Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi își taie cale,
Din munte, pietre se desprind.
Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.
Peste casele-adormite
Luna-și picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum și vântul.
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 3
Dorință, îndoială, căutare,
Speranță vie, așteptare lungă,
Dar soarta este neîndurătoare
Nu vrea la tine dorul să-mi ajungă.
Așa că îmi rămâi necunoscută
Oricât te-aș căuta cu fantezia
Exiști în depărtare, nevăzută,
Și simt că mă cuprinde nebunia.
Dac-aș putea să zbor ca pescărușul
Și să te văd ca peștele în ape
Aș înțelege care-i chițibușul
Prin care să te fac să-mi fii aproape.
Dar pentru că n-am aripi călătoare
Mă rog ca tu s-auzi a mea chemare.
poezie de Octavian Cocoș (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu știu să înot
Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura și mor curând
Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit și plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin
Sunt aproape mort acum
Miros tămâie și mult fum
Totuși mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...
poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de viata
Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!