Toate rezultatele despre Lance, pagina 8
Nobilul Viciu
Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi șade veșnic lângă tâmplă.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăț și templu.
Știu că mi-e viața scurtă, știu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viața lumii e flămândă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre sacrificiu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balada frumosului Conte de Moray
Voi cei din munți și de pe șesuri,
Unde-ați fost, mărturisiți acum,
Când l-au ucis pe Contele de Moray
Părăsindu-l apoi în iarba verde, lângă drum.
Era un cavaler neînfricat, cum nu sunt mulți,
Trecea, călare, lesne lancea prin inel;*
Și frumosul Conte de Moray într-o zi ar fi putut
Ajunge-un rege cum n-ar mai fost altul ca el.
O, zadarnic Doamna lui îndelung veghează
De la ferestrele Castelului Doune
Să-l vadă iarăși pe Contele de Moray
Venind, iureș, printre tufele de-alun...
"Cereți iertare, Huntly, pentru fapta ta!
Ți-am dat poruncă să-l aduci la mine
Întreg și viu, nu să faci ceea ce-ai făcut,
De ce l-ai ucis ca pe un câine!?" *
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Scoția, sec. XVI-XVII, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Scoția
- poezii despre muzică
- poezii despre călărie
- poezii despre victorie
- poezii despre verde
- poezii despre numere
Nobilul viciu
Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul,
De este vara sau de este iarna,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila
De tot ce impotriva mi se-ntampla,
Orgolioasa, dreapta sau umila
Femeia-mi sade vesnic langa tampla.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra,
Dar cel mai drag imi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trista capra neagra
Din care am facut rasfat si templu.
Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea
In fiece femeie sta la panda,
Dar fie de femei umpluta cartea
De care viata lumii e flamanda.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre negru sau poezii despre nebunie
Non omnis moriar
Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline
Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmur și templele divine,
De mult s-au năruit.
Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea
Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc:
Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea?
Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea
Poporului grecesc?
Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă;
Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor:
Bărbații numai poartă putere și dovadă,
Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă,
Ci-nving cu mintea lor.
Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;
Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre bărbați, poezii despre țări, poezii despre națiuni, poezii despre Grecia sau poezii despre vulturi
Proba de foc
Proba de foc
După ce am citit pe săturate marile poeme și semi-proze ale vestiților scatologi, culingviști, testicofreni, alți castrologi vestiți, am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un șef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, și cita doar din Dalai și Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ștampila, doar Ali Baba-nțelegea, acum el umblă în lanțuri, există în viață suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeți, căutați pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârșit, mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler, cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa, cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer, mereu locul doi, produce salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai are nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii "măi, băiete". An de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă, cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioși sau obraznici?
BORIS MARIAN
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre vamă, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre suspans sau poezii despre sperieturi
Elegie III (scrisoare poetului N.C.)
Ți-aduci aminte când grăbeam călări
Și când sudoarea ne durea de sare?
Mai ști când alergam către izvoare,
Ca două umbre mari în depărtări?
Mai ști, poete, când luam din burg,
Căpăstru și potcoave de rezervă?
Îți amintești de clipă, plini de vervă,
Când lunecam stăpâni pe câte-un murg?
Acum de-atâta mers, topiți de sete,
Ne mângâiem pegasul și ne miră,
Că-n urma noastră-atâțea amuțiră
Topiți cu fiecare zi în eprubete!
Ei, dragul meu! sunt drumurile oarbe
Iar șirul, indian, pus în mișcare,
E zăpăcit și beat de-atâta soare
Și-n suflet doar adâncul ne mai soarbe!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre draci, poezii despre zăpadă, poezii despre vrăbii, poezii despre versuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre greșeli, poezii despre foc, poezii despre vânt, poezii despre vecini, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre prima iubire sau poezii despre nuntă
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre bogăție, poezii despre sclavie, poezii despre păr, poezii despre sărăcie, poezii despre sculptură, poezii despre răsplată sau poezii despre râs
Articole culturale referitoare la Lance
- „Spiridu?ul din trandafir” de Hans Christian Andersen
- „Notă la comemorarea lui Renan” de Paul Zarifopol
- Gala Premiilor Radio România Cultural 2018
- CHIPs: Polițiști de belea
- Arcașul
Mai multe articole despre Lance la Blog.Citatepedia.ro »