Poezii despre sarpele alb, pagina 8
Ispite
se nasc atâtea ispite
în noi și în lucruri
pământul încă visând
se trezește în rotunjimea fructelor
un gol mai mare-adică
între polii semințelor
adânc în sine strânse
oglinzile
la țărmul mării
au dat foc
luminii reflectate chiar de ele
și șarpele încolăcit
pe care lumea noastră stă
l-am auzit cum vine noaptea
spre sânii tai pocnind încet de lapte
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
femeie
mirodenie a pământului
purtătoare de îngeri
energie luminoasă
și
ispită bărbatului
eu
prima ființă ce a vorbit cu șarpele
construind
cuib și otravă dulce fericirii
în noaptea asta
mi-am unit trupul
cu umbra lunii
în marea ce se învolbura
la vederea verdelui ochilor mei
eu
Evă
poezie simultană
și
existență nesfârșită
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete roase
Suntem sunete ascunse
în cochilia așteptării.
Ținându-ne de mâini
ne-mpiedecăm de șarpele casei.
Cu foșnet vegetal
ne-mpăturim inimile
în carnea albă a pietrei.
Mă-nfrigurez, asemeni
zidurilor crescute peste noapte.
Suflete roase
stau sub cămașa albăstrită...
Vreau un timp al speranței
al culorilor vii...
Să mă poarte departe
în adânc de lume.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne moare în cuvânt
gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bordurile spaimei
Tălpile înzăpezite ale îngerilor
ne mai caută în înserare
într-o tentativă
de domesticire a simțurilor.
Știi,
ochiul cenușiu
îmbătrânește lucrurile
neînchipuit de ușor.
Timpul îl simt bumerang
peste bordurile spaimei trăite.
Gestionăm tipare de plumb
pentru cele mai ermetice
partide de însingurare.
Șarpele casei albește,
ascuns după grindă,
drumul meu se vrea
de mătase...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci
și te faci că asulți și te faci că-nțelegi
șarpele din mine se hrănește cu cărți
nimeni acum n-l mai poate ucide.
Știu că emoțiile sunt mai reale decât aceste pagini
ce ziua și noaptea mușcă din mine
și știu că sunt singur pierdut că femeile mor
așteptându-mă prin spitale
știu pe de rost aurorele țărmul merii-nfloriți
știu știu. Dar nu mai pot să aleg.
poezie de Aurel Dumitrașcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ea
doar o femeie știe și poate face, iubite
doar ea poate dezlega misterele,
nodurile încâlcite ale ființei
și îngriji pacienții sufletului călător
cu ierburi din grădini miraculoase
și lega cu lanțuri solide de o stâncă
pe cel care i-a rănit sinea,
cu șarpele ispitei.
doar ea lovește visul cu bagheta
și este femeia-șaman care vorbește
toate limbile tuturor regnurilor
tămăduind marile treceri.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară dezoxiribonucleică
Plouă în cana cu fulgere.
De la demisol se aude antipământeana.
Greierii mi-au născut o mașină de cusut
gândaci.
În ghiveci șarpele udă ochelarii de soare
cu ochii tăi pătrunzători. Vin!
Curge vin în robinetul semaforului din gară.
Mă întorc cu tramvaiul să-mi caut mama
căzută din buzunar
undeva
între stații și dinți.
Din omoplați bucătăreasa
mă cheamă să stau masă.
Vecina își arde părul. Nu-i pasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mașina de cusut
Sub pleoapele închise
îi zâmbesc lumii fără ea
fereastra e deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă tem de șarpele verde al casei
acum el locuiește în mine
ca un vis credincios în sublimul neliniștilor mele
mă însoțește
când sub pleoapele închise brăzdez câmpuri pentru margarete
în orizonturi roșietice îmi iau locul
și mă cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă
eu sunt eu am zâmbit
și nu mă verifică nimeni
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cultiv
scaieți în inima mea
mă zvârcoleam în zadar
ficatul încasa iubirea noastră
neconsumată din n motive
rostogolite de tine de mine
se chema că e rău
și chiar așa era dragostea
de multe ori îmi venea
să mă dau afară din casă din mine
nu mă suportam fără tine
eram pustiu ca o sahară
torid ziua geros noaptea
am hotărât să smulg mărăcinile
care-mi înțeapă sufletul
să omor șarpele care-mi strangulează sufletul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!