+sa +te +fereasca

Băsescu la Vatican

A plecat peste hotare,
Ca să ceară îndurare
De la Papă.
---

S-a dus Băsescu Traian,
Să pupe la Vatican
Mâna care să-l ferească
De mânia românească.
---

Când Papa primea inelul,
În întâlnire secretă,
Băse-nchina Deveselul
Cu scutul anti-rachetă.
---

Pe Papă-l roagă să-i dea harul,
Ca să-l scape de coşmarul,
Care se numeşte flota

[...] Citeşte tot

pamflet de Dumitru Delcă (19 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea ghiocelului

Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferească Dumnezeu să devenim un popor de artişti! Şi aşa ne înţelegem greu.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de la prânz

Nu prea îmi place mie somnul,
Iar pe la prânz dorm foarte rar,
Dar de-aţipesc, ferească Domnul!
Dorm ca un parlamentar.

epigramă de Paul Aelenei din Epigrame (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să renunţăm cu totul la adevăr şi la bunul simţ, dacă am susţine că aici nu sunt şi foarte multe lucruri extrem de bune şi demne de a fi imitate. Toate acestea însă, nu mă orbesc în asemenea măsură încât să nu văd aici tot atâtea, dacă nu chiar mai multe lucruri, cu totul rele, de care să ne ferească Dumnezeu.

Denis Ivanovici Fonvizin în prima scrisoare din Paris
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către un bun amic

Mă-ntrebi în ultima scrisoare,
Om însurat, la fel ca mine,
De ce ai tu belele, oare,
Iar eu o duc atât de bine(?!)

Vezi tu... e-o vorbă românească,
Ce spune clar, de multă vreme,
Că..."Dumnezeu să te ferească
De ale curvelor blesteme!"

O vorbă foarte-adevărată,
Şi sunt convins, văzând ce jale
Este pe-atâţi faliţi, măi tată,
Ce-ajung aiurea-n tribunale,

Cum n-au noroc nici de lovele,
N-au somn, chiar fără lună plină,
Rămân în pană de pingele,
Sau pe vreun câmp fără benzină,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un episod de viaţă

În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.

Carul scârţâie alene, omu-ndeamnă la urcuş:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuş.
O să paşti liber băiete, nu te mai ţin la ţăruş.

Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hăţul, ia mâncarea, o agaţă într-un ram,
Prinde coasa şi se-nchină către cerul ca de geam.

Să mai trăiască ar vrea, câţi ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră şi cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.

Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-opreşte. Priveşte sus şi nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, Nietzscheanul

Nu era chiar niciun secret,
ştiam că mă iubeşte doar pentru că nu sunt întreg şi ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai ştiu eu ce,
aşadar numai ca sa fiu aşa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineaţa altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "eşti exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinţi veţi da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-şi dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi şi zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "aşa că las-o baltă cu declaraţiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le ştiu pe de rost şi le declamă fornăitor,
iar tu mă minţi spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer şi de aceea pare nespus de înaltă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti dulce, eşti minunată

Când în ochii tăi privesc
Sufletul mi-l răcoresc.
Îmi simt inima cum bate,
Te cheamă să-mi fii aproape.
Chipul tău m-a fermecat.
De tine mă simt legat.
Eşti dulce, eşti minunată.
Frumuseţea-întruchipată.
În genunchi mă plec la tine.
Te rog, vino lângă mine!
Singurătăţi să unim,
Fericiţi mereu să fim.
Frumuseţea ta-i lumină,
Flori de iubire-n grădină.
Să ne parfumăm cu toate,
Să ne ferească de moarte.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutieră

Se scuză un şofer, serafic:
- Greşeala, este omenească;
Doar doamnele surprinse-n trafic,
Ştiu cât de cât... să "ş'-o/ferească"!

epigramă de Ion Ruse (12 mai 2009)
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!