Epigrame despre moarte nu are, pagina 8

E urâtă şi de ghiaţă,
Niciodată moarte n-are
Că trăieşte doar din viaţă
Ce o ia la fiecare.

epigramă de Florea Ştefănescu (octombrie 2005)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezând ce spune Sfânta Carte
Există viaţă după moarte.
Dar lămureşte-mă părinte,
Precis e viaţă... şi -nainte?

N-are vreun talent aparte,
Dar destinul îl răsfaţă:
N-o să afle nici la moarte
Cât a fost de prost în viaţă...

După moarte, mulţi îţi spun,
C-a fost soţul prost de bun,
Parcă tu n-ai şti c-a fost,
Toată viaţa, bun de prost.

Bătut de soare, ars de lună,
Poetul doarme-ntre răchiţi.
A decedat de moarte bună,
Deşi a scris aşa cum ştiţi.

Dacă nu-ţi mai place casa
Te şi muţi în altă parte,
Ai mereu în faţă coasa
Să tai fânul pân' la moarte.

epigramă de Nicu Petria (18 decembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces): Întuneric în context
De micnicie, praf
Şi pretext
De epitaf.

Domnul gătit ca o femeie
Nu moare el pentr-o idee.
Dar nici ideile de fel
Nu prea sunt moarte după el.

Să nu îmi puneţi lespede grea
Pe lăcaşul de moarte,
Că la-nviere nu voi putea
Să o dau la o parte...

Din ispită în ispită
A ajuns să dea arvună
Ortul (şi colacii mită)
De-a muri de moarte bună!

<< < Pagina 8 >

+moarte +nu +are