+joc +de +cuvinte

Uitarea de nume proprii, de denumiri şi de cuvinte străine se lasă explicată printr-o intenţie contrară, care se leagă direct sau indirect de numele sau cuvântul cu pricina. În acest gen de amnezii determinarea indirectă este cea mai frecventă şi cel mai adesea nu poate fi stabilită decât în urma unei analize minuţioase.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile, contracţiile, trasarea anticipată a unor cuvinte care ar fi trebuit să urmeze mai târziu, toate aceste accidente dovedesc în mod manifest că cineva nu prea doreşte să scrie şi că este nerăbdător să sfârşească; efecte mai pronunţate ale erorilor de scris lasă să se recunoască natura şi intenţia tendinţei perturbatoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clătinate sunt fum.

O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.
Poate vantul ne poartă prin lume ori poate o stea.
Ne ţinem de mâini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o minţim, poate dragostea minte.
Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineţii,
Acum bâjbâim prin pădurile ceţii...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale, omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.

citat din C. Mihăiescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

În dimineţi de vară mă voi trezi uşor,
Atins de roua pe iarbă-ncet culcată,
La chipul tău mă voi gândi cu dor,
De vânturi fruntea îmi va fi scăldată.

Nu voi deschide ochii, nu voi rosti cuvinte,
Dar voi privi cu mintea în jurul meu câmpia
Şi visător voi merge departe, înainte,
Spre noi şi noi senzaţii, trăindu-mi reveria.

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda Rosenthal: Îmi amintesc cum îmi spunea tata că ochii lui Dumnezeu te privesc tot timpul. Ochii lui Dumnezeu! Ce cuvinte către un tânăr băiat! Oare cum erau ochii lui Dumnezeu? Inimaginabil de scrutători, de o intensitate incredibilă, presupun. Mă întreb dacă a fost o simplă coincidenţă faptul că m-am făcut oftalmolog.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia a VIII-a reprezintă realizarea mea cea mai de seamă şi de cele mai mari proporţii de până acum. Conţine atâtea particularităţi de conţinut şi de formă, încât nu poate fi descrisă prin cuvinte. Imaginaţi-vă că întregul univers începe să sune şi nu mai sunt voci omeneşti care cântă, ci planetele şi diferiţi aştri.

Gustav Mahler în scrisoare adresată dirijorului Mengelberg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambientală

Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiaşi recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în feţele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, uşa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputinţa
nu ai cuvinte.

poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheaţă (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai fi de îndrăzneţ sau precaut în decursul vieţii tale, nu ai cum să nu te întâlneşti faţă în faţă cu ceea ce se numeşte Rău... Numai că Răul este în întregime uman. Cu alte cuvinte, nimic nu poate fi întors pe dos şi purtat cu mai mare uşurinţă decât propria idee de justiţie socială, conştiinţă civică, viitor mai bun etc.

citat din Joseph Brodsky (1984)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânuirea şi folosirea limbii de către spiritele alese îi conferă preţ nu atâta înnoind-o şi dându-i sensuri viguroase şi variate, întinzând-o şi mlădiind-o; ei nu introduc cuvinte noi, ci le îmbogăţesc pe cele pe care le au, aprofundându-le înţelesul şi folosirea, învăţând limba cu întorsături neobişnuite, dar asta, cu prudenţă şi iscusinţă.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!