Toate rezultatele despre +femeie +poezie, pagina 8
Nu o treziți din vis, cât vis sunteți
Să n-așezați pe trupul de femeie
decât căușul palmei, jucăuș,
desfaceți brațele de curcubeie
când pielea ei, pe piele vă e tuș.
Să n-o strigați, cântați încetișor,
un murmur ca o șoaptă nesfârșită,
la-ncheietura ultimului dor,
vă faceți trup. În trupu-i de ispită.
Nu vă-ncruntați, rostiți o poezie,
pe care ea, oricum, n-o mai aude,
fiindcă'n parfum, de flori de iasomie,
se-așterne vers. În așternuturi mute.
Nu o treziți din vis, ci vis vă țeseți,
veghind-o'n starea ei, de-adâncă veghe,
purtați-o'ntr-un ocean de frumuseți
să piardă conștiența-n mii de leghe.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de dragoste
Iubit-o, ascultă, și taci și învață,
Iubit-o, îmi ești, suflare de viață.
Tu-mi văluri în suflet ca spuma pe mare
Și-mi murmuri ușor o dulce chemare.
Frumoasă femeie, te-asemăn cu multe,
Privescu-te-n ochi și gându-mi s-ascute.
Te-asemăn cu-n flutur cu aripi de zâmbet,
Cu-al soarelui șarm ce-ncântă un suflet,
Cu firul de iarbă căci ești mlădioasă
Ce-atare pledând te-arăți grațioasă.
Iubit-o, te-asemăn, cu toate aceste,
Cu tot ce-i mai scump pe lumea ce este.
Și inima-mi bate cu-o forță în mine
Când ochii-mi zăresc candoarea din tine.
Tu mângâie-mi fața, să nu ai sfială
Și creștetul meu primește-l în poală.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (30 octombrie 2018)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
[...] Citește tot
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru prima femeie
Am învățat frica de mic,
așa cum umbra învață curbele luminii,
cum câinele, fiecare șut,
cum foamea din coaste
învață somnul.
Vai, mamă! văleleu! și aoleu! și doamne ajută! cum te mai lauzi tu cu copiii tăi,
cum le mai închini tu altare,
cum mai ciugulești tu din palmele lor rupte
întocmai ca un porumbel șchiop de un zbor;
ah, cum îi mai plângi tu pe ei, lingându-le sângele,
cum îi mai mângâi tu pe creștet,
dar, vezi tu, creștetul ăla a crescut și vrea răspunsuri,
vrea răspunsuri, mamă, așa cum duminicile galbene din palmele tale
vor odihnă;
creștetul ăla de copil prostănac și cuminte
vrea răspunsuri,
vrea răspunsuri ca fiecare zâmbet fals care
[...] Citește tot
poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te bucura, femeie!
Nu te bucura, mireasă, că ți-e prințul întrupat
În bărbatul ce-ai visat și te-a vrut să-i fii aleasă.
Nu te bucura, femeie, că ți-e ziua poleită,
De iubire împlinită, strălucind în curcubeie!
Nu te bucura, minune, că ți-e soțul arătos
Și dai Cerului prinos pe altar, în rugăciune.
Nu te bucura, zeiță, întrupată din cuvinte
Că rostești azi legăminte cu-adieri de lămâiță!
Nu te bucura, frumoasă, peste inimă stăpână,
Când, luându-te de mână, veți păși în a lui casă!
Nu te bucura, doar lacrimi ale Anelor jertfite,
Fără vreun regret zidite, îți vor fi izvor de patimi.
Nu te bucura, va piere strălucirea trecătoare
Ce o vrei nemuritoare, trăind viața ta de miere.
Nu te bucura, doar cere, mistuindu-te prin rugă,
Clipa asta să-ți ajungă, ne-ntinată de durere,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș preface, de-aș putea
De-aș putea ca dorul aprig să-ți alin, în prag de seară,
M-aș preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simți în somn vibrând
Când, cu brațele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.
De-aș putea să-ți vindec dorul, m-aș preface într-un nor
Ce ți-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aș preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingașe petale, să percepi al meu parfum.
De-aș putea să-ți alung dorul, m-aș preface-n curcubeu,
Și te-aș invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădați de patimi, de păcate izbăviți,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiți.
De-aș putea să-ți alin dorul, m-aș preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aș preface într-un cânt,
Prin sublime incantații, de-al meu dor să te descânt.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză trecătoare
Off, suflet de femeie visătoare,
Zburând pe curcubeie violet,
Nu ai știut cât e de-amăgitoare
Iubirea declamată de-un poet
Ce te adoră numai pe hârtie,
Făcându-te să crezi în vagi iluzii?
Nu-ți plânge azi absurda nebunie
De-a rătăci orbește prin confuzii!
Credeai că ești ca Laura iubită
Cântată de Petrarca ne-ncetat?
Nu-mi spune că ți-e inima zdrobită!
Orgoliul ți-era nemăsurat
Când îi citeai sublimele poeme
Și deveneai gingașă ca Dridri
Descoperită-n rimele boeme
Prin care o cânta Alecsandri.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aer dragobetian
și vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte
nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te învelești cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ți pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră
nu pretind dar aș vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catedrală la piept strânsă
Sunt un Norocos, în viață, blestemată dimineață
Și orice apus din mine, astăzi mă sfințesc strămoșii,
În icoane mă cocoață, ca un bulgăre de gheață
Ce îl rastignesti pe cruce și-l plătești cu ouă roșii.
Tu Nerăbdatoare încă, rabdă-n taina ta adâncă
Căci în versurile sale te-a bătut de mult în cuie,
Ea n-aude că-i de stâncă, rece, palidă poruncă,
Iar tu Pulbere de fată ai s-ajungi a ei statuie.
Fac din picături de sânge, însetatului i-ajunge
Să ridice-o catedrală cu băncuțe ca la școală,
Unde răul ce te-atinge stă în inimă și-ți plânge,
Că-i boier, ori coate goale... picătură de cerneală.
Singura carte ce-i scrisă cu parfumul de caisă
E ținută-ntr-o icoană cu o toartă, parcă-i cană
De ești dună de nisip, însetată poartă-nchisă,
Tu apleacă-te și soarbe șI se mai alină-o rană.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rozar
ar trebui să mă ierți
te-nlocuiesc cu inspirația
te locuiesc cu mine-n poezie
te zbor prin adierile de la marginea unei păduri
până-n largul unei câmpii
ar trebui să mă iert din iertarea ta
nu te pot ierta
de iubirea mea
ar trebui să te iert din patul larg
ai plecat când te așteptam
nu mi-ai răspuns la telefon cu sărutul meu
ar trebui să mă iert că iubesc altfel
decât orice altă femeie
ce iese la plimbare cu corciturile din sine fără lesă
în sălbăticia citadină fermentată de ciment
căutându-și sălbăticia
zburdând hăulind sărbătoare în libertatea sufletului meu
mai ales mi-e milă de minotaur
Tezeu ar trebui să te absolv de crimă
poziția favorită serială repetitivă din labirint ca un coșmar
[...] Citește tot
poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!