Toate rezultatele despre +carmen +sylva, pagina 8
Dragostea creează lumea, datoria o guvernează.
aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi aforisme despre iubire, citate de Carmen Sylva despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu poți învăța pe ceilalți a-ți vorbi pe limba ta decât dacă le vorbești în limba lor.
aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre vorbire sau aforisme despre învățătură
Maimuța n colivie
De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,
Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu.
Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,
Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc.
"Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!" Și stau
Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau.
Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit,
Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit.
Vai, veseli palmierii în minte când îi am
Și mândrele liane pe cari mă legănam
Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu -
Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu!
Și ca prin vis a voastră injurie-o aud.
O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud!
[...] Citește tot
poezie clasică de Carmen Sylva din Balade și romanțe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre pace
- poezii despre om și maimuță
- poezii despre ochi
Copacul
Caldul soare-al verii țese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.
Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul și-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă 'ntratâta lume de cântări și flori.
N'are bucurie nici de vânt și ploae,
Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
Din podoaba 'ntreagă a vieții lui
Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.
Ce rușine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deșarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sylva din Balade și romanțe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre rușine
- poezii despre copaci
- poezii despre bucurie
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre sărbători
- poezii despre stânci
Nu există decât o plăcere: frumosul.
citat clasic din Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plăcere, citate despre frumusețe, citate despre existență sau citate de Carmen Sylva despre existență
Cochetăria nu este totdeauna o ispită, ci apare uneori ca un scut.
aforism de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii de spirit pălesc în fața unui mare spirit, așa cum stelele pălesc lângă soare.
aforism de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre stele, aforisme despre inteligență sau aforisme despre Soare
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este o vioară. În clipa în care i se rupe ultima coardă, ajunge a fi o bucată de lemn.
definiție aforistică de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre vioară sau aforisme despre lemn
Geniul este ca o sămânță purtată de vânt, ce va să încolțească cine știe unde, fără grija țarinei care-l va hrăni.
aforism de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre vânt sau aforisme despre genialitate
Cina cea de taină
Zise Crist: "O să mă vândă
Unul dintre voi!" Și-amară
I-a pătruns atunci durerea
Pe-ucenici, și-L întrebară:
Doamne, eu?
Și Ion nestrămutatul,
Vai, și Petru, plin de spaimă,
Și 'mprejur din nou cu toții
Tremurând pe rând îngaimă:
Doamne, eu?
Ce să zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabă
Când și cei tari în credință,
Când și însăși stânca 'ntreabă:
Doamne, eu?
poezie de Carmen Sylva din Cântece și sonete
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre Petru sau poezii despre Ion