esti slaba de

Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!

O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a scris o domniţă

Mi-a scris o domniţă: cică-i familistă
Şi că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: eşti pe locul trei!

E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!

Te înţeleg, frumoaso, am şoptit duios,
Dar cu siguranţă vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpuşa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!

Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viaţa asta să trăim cuminţi.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puştan cu Skodă, singur la părinţi!

poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

De ce-ai înlănţuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârşit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ şip de parfumuri,
Urnind mulţimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ţi gât, fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să înveţe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu ştie liric, vers?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisi...

Pisicuţă pis, pis, pis
Te susţin oral şi scris,
Vai de mine ce am zis!
Te susţin moral: pis, pis;
Tu mi-alungi gânduri infame
Şi cumva îmi ţii de foame,
Tu mă mângâi, mă alinţi
La un timp scrâşneşti din dinţi;
Ştii prea bine eu sunt bossul
Dar dacă mă-ntorc cu dosul
Tu mă miauni şi mă zgârâi
Capul mi-l faci ca să-l târâi
Şi mă chinui, mă strofoc
Nu cumva s-o iei din loc,
Să-ţi găseşti un alt stăpân
Fără lesă să rămân...
Şi-uite-aşa cum zi de zi
Fac orice-i posibil, ştii
Să te-aud torcând în pat
Tu deasupra eu culcat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupte greco-romane

Se plimbau Avram si Leibu
Intr-un bilci cu panorame
Cu menagerii si-n fata
Cu-o multime de reclame.

Sarpele boua-constrictor
Armasarul Ducipal
Tot ce-i zugravit afara
Inauntru-i natural.

Leoparzi, camile, zebre
Din Uruguay si Nis
Si in fata unui circus
Au citit pe un afis:

500 de lire premiu
Va primi acela care
Daca intr-un sfert de ora
Va putea sa ma doboare

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Eşti mândru ca un soare, scumpule! În jurul tău se rotesc despuiate, planete blonde, planete brunete, planete roşcate...
Autorul: Ai aflat că...
Femeia: Sigur că am aflat! Sunt o femeie bine informată. Crezi că nu ştiu cât de afemeiat este sistemul nostru solar? Saturn este singura planetă serioasă, cu verighetă la vedere... (Tare, isteric.) Celelalte corpuri cereşti se complac într-un desfrâu total! Orgia cosmică e infinită, în spaţiu şi timp... Meteoriţi incandescenţi se aruncă, noapte de noapte, peste sânii fierbinţi ai stelelor. Cerul e plin de găuri negre! Pe firmament îşi fac de cap asterozi în formă de falus şi miliarde de comete despletite... (Îl sărută, strângându-l, sufocant, în braţe.) Astronomia este atât de excitantă! Iubitule! Mi-e tare dor de telescopul tău...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kat Stratford: Urăsc felul în care vorbeşti cu mine şi felul în care te tunzi. Urăsc felul în care îmi conduci maşina. Urăsc atunci când te holbezi la mine. Urăsc ghetele tale de soldat şi felul în care îmi poţi ghici gândurile. Te urăsc atât de tare, încât mi se face rău; şi asta mă face chiar să vorbesc în rime. Urăsc faptul că tu ai mereu dreptate. Te urăsc atunci când minţi. Te urăsc până şi atunci când mă faci să râd şi e şi mai rău atunci când mă faci să plâng. Te urăsc atunci când nu eşti lângă mine şi urăsc faptul că nu m-ai sunat. Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puţin, chiar deloc.

replică din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojană

Căţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.
Are, se vede, presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporţi în acest fel.
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi, ştiu, ai şi calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să le arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare, când brusc devii capricioasă!

poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Nu ştiu de unde vine mirosul de mâncare,
dar de privesc în urmă măicuţă te zăresc
Şi-n ochii mei muscate îndată înfloresc
Slăbindu-mi legătura gândirilor precare.

Te-aud cum rupi surcele, cum arzi coceni in sobă
şi văd cartofi sub oala încinsă de pe plită,
în palma mea-i cenuşă şi praful de pirită,
Dar tot îmi este gândul la slană şi la tobă.

Măicuţă, de departe tot mai aproape-mi eşti,
în mine-s focuri vii de candele şi stele,
trimite-mi o mireasmă din florile cereşti,

din curcubeu culoare. Din ochi mai curge mir,
tu cere-o picătură să-mi ung din tâmpla rece,
prin pletele-ţi cărunte simt cel mai blând zefir.

sonet de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din vis #14

Viaţa e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună şi fulgeră, marea cea mare lâncezeşte,
noi înşine tunăm, fulgerăm şi lâncezim
şi, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoşti că eşti plictisit
înseamnă că nu ai

Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictiseşte, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictiseşte, cu suferinţele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,

că este iubitor de oameni şi artă îndrăzneaţă, care mă plictiseşte.
Şi dealurile liniştite, & ginul, par a fi dungi de culoare
şi oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munţi sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.

poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!