dumitru matcovschi iarba

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învâţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic... Pic...

Astăzi lângă un izvor
Am zărit un caprior
Cu ochii sclipind de dor...

- Du-te acum, vino la noapte
Cand e luna jumatate
Şi iarba numai smaralde

Deschid ochii, nu-i nimic
Doar un păducel pitic
Şi un nor şoptind pic... pic.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Doresc, de când te-am cunoscut,
Picioarele să îţi sărut.
Iar dorul ăsta nu mă lasă,
Decât puţin, când merg la coasă.

Cosesc la iarbă şi sărut
Pământul pe unde-ai trecut
Desculţă, în copilărie...
Miroase-a fân si-a veşnicie.

poezie de Marius Robu (17 mai 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele sfinte

Când timpul păşeşte domol prin vara mănoasă,
Iar codrul momeşte cu floare şi păsări cântând,
Mi-e inima piatră de moară, ce plânge de casă,
Au brazdele sfinte prescura de dorul flămând...

Când, oarbă de vise, mă prinde în laţ întomnarea,
Ca firul de iarbă mă ţin de pământul smolit,
Fac pana toiag, luminii să-i sprijin cărarea,
Au brazdele sfinte cuvântul de timpul grăbit...

Potop de picioare, când trece prin mine în ropot,
Vânzându-şi sudoarea pe-o hrincă de pâine străină,
Gem doine-a-pustiu, îmi flutur chemarea de clopot,
Au brazdele sfinte balsamul de rana română.

Când umărul stâng mi-l surpă-a durerii desagă,
De-a mea Basarabie, ruptă-n bucăţi de străini,
Duc talpa acasă, izvoare s-o-mpline cu vlagă,
Au brazdele sfinte, din sângele dac, rădăcini...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al fiinţării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Fiinţa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ţie închin!,
Aici-şi-Acum –
pe pământul făgăduinţei –
în veci poemul iubirii
îşi întemeiază fiinţa Sa,
Amin!

poezie de Dumitru Găleşanu din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient sau Occident...

Cu vreme-în urmă, omul rus
Orientul ne-a impus.
Acum e democraţie,
Occidentu-i pe felie.
Aur ne-au luat "ruscanii",
Aur vor şi-americanii.
Orient sau Occident,
Românii dau faliment.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când cu blândeţe mă priveşte,
Din ochi parcă îmi vorbeşte.
Când glasul dulce mi-l ascultă,
Îmi dă fericire multă.

Când m-alintă-mi dă speranţă,
Când m-atinge mă înalţă.
Îmi dă aripi ca să zbor
Puternic, cutezător.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi sting lacrima

Mamă,
Să-ţi sting lacrima tristeţii
îţi dau iubirea giuvaier,
să-l iei la sfârşitul vieţii
cu tine, acolo-n cer.

Ca un înger te păzească
până şi eu voi veni,
acolo-n lumea cerească
şi-împreună iar vom fi.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauteri-n zare

Du-mă Doamne în lacrima ta
să văd cum mă scurg pe un obraz neplesnit
şi da
du-mă Doamne cu moartea la cosit
să-i dau la iarbă să bea
tăiş
din pumn în cruciş
ce din mine pe mine mă vrea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!