chipul tau mama

Lucian: N-are sens să continuăm cu această discuţie inutilă.
Diana: Luci, stai, nu pleca! N-am terminat de vorbit. Nu înţelegi că nu sunt de acord să iei parte la această misiune?
Lucian: Nu, nu înţeleg! Am 21 de ani.
Diana: Ţi se pare cumva mult?! Nu ştiai, dragul meu, că în unele ţări, tinerii de vârsta ta sunt consideraţi încă minori şi au nevoie de acordul părinţilor în unele decizii importante în ceea ce-i priveşte; nu sunt lăsaţi de capul lor, ceea ce mie mi se pare foarte corect.
Lucian: Ha... Mie nu mi se pare deloc corect. De altfel, o fi aşa în alte ţări, dar nu şi aici, deci nu mă interesează cum o fi acolo. Deşi... Dacă mă gândesc mai bine, spre corecta ta informare, mamă, află de la mine că la 21 de ani, tinerii sunt deja considerati majori şi în acele alte ţări. În plus, aici sunt major încă de când am împlinit 18 ani, aşa că nu mai avem ce discuta!
Diana: Stai! Luci, cu tine vorbesc! Nu-mi întoarce spatele! Nu fi nepoliticos!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Nu-ţi fie teamă c-o să rup această învoială.
Se-ndreaptă-ntreaga-mi străduinţă cu putere
Tocmai spre ceea ce promit. Cuvântu-i spus.
M-am căţărat puţin prea sus.
Prin rangul tău mi-e locul. Ce durere!
Marele duh - dispreţ cules-am de la el!
Natura - porţile mi le-a închis în faţă!
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă.
Să potolim prin văile simţirii,
Arzânde, toate patimile firii.
Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje,
Minunile să le desfacem, drage.
Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor,
În rostogolul întâmplărilor!
Să se perinde, cum se poate,
Durere şi plăceri, de toate,
Succese şi căderi, cum soarta vine;
Adevăratul om nu stă degeaba.

replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neytiri: Te comporţi ca un copil. Faci zgomot şi nu ştii ce să faci apoi.
Jake Sully: Bine. Dacă îţi iubeşti atât de mult prietenii din pădure... de ce nu i-ai lăsat să mă omoare? Ce a fost în capul tău?
Neytiri: De ce te-am salvat?
Jake Sully: Da, de ce m-ai salvat?
Neytiri: Ai un suflet puternic. Neînfricat! Dar ignorant! Ca un copil! (Neytiri fuge şi Jake aleargă după ea.)
Jake Sully: Ei bine, dacă mă comport ca un copil, atunci ar trebui ca tu să mă înveţi.
Neytiri: Oamenii Cerului nu pot învăţa, nu înţelegi?
Jake Sully: Atunci învaţă-mă să înţeleg.
Neytiri: Nimeni nu te poate învăţa să înţelegi.

replici din filmul artistic Avatar
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciucă: E clar! Nu vrea să colaboreze! Ne pierdem vremea. (Trist). Va trebui să scriem noi declaraţia, în locul lui...
Măciucă (indignat): Şi de ce, mă rog, noi? Asta e obligaţia lui cetăţenească! Să-şi facă datoria faţă de ţară!
Ciucă: Scrie tu declaraţia, tovarăşe Măciucă! Eu nu ştiu să scriu! Mă pricep numai la declaraţii verbale...
Măciucă (îşi pune ochelarii, cu un aer savant): Scrisul e treabă grea, tovarăşe Ciucă! (Îl zgâlţâie, violent, pe Poet): Nenorocitule! Parazit social ce eşti! Piază rea! Exploatatorule! Lipitoare! Îţi convine, cred şi eu! Tu stai pe scaun, iar noi trebuie să muncim în locul tău! (Ia tocul şi se pregăteşte de scris).

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Jo, cum crezi că mă pot concentra dacă tu eşti prin preajmă toată ziua?
Joey: Îţi distrag atenţia atât de mult? Masa mea este în afara biroului tău. Nici măcar nu mă poţi vedea.
Pacey: Dar ştiu că eşti acolo. Şi crede-mă că nu aş fi ajuns atât de departe dacă ai fi fost atât de aproape de mine tot timpul.
Joey: Serios? De ce?
Pacey: Acum încerci să afli cât mai multe de la mine, nu-i aşa? Bine. Nu aş fi putut să mă concentrez pentru că de fiecare dată când eşti în preajma mea nu mai vreau să fac altceva decât să...
Joey: Spune. (Pacey o sărută.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tatăl tău obişnuia să gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Şi atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu ştiu cum. Pur şi simplu, mi-a plăcut şi am învăţat singur, pentru că m-am simţit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca şi cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deşi, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe faţă, fără ocolişuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Şi care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ţi răspund la asta...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peyton: E aproape miezul nopţii. Se pare că întâlnirea noastră e pe terminate.
Nathan: Da. Cred că m-am dat la tine când eram în piscină.
Peyton: Crezi că te-ai dat?
Nathan: Nu ştiu. Toată transformarea asta în băiatul cuminte e o chestie nouă pentru mine. Cred că voi avea mereu sentimente pentru tine, Peyton. Dar am o obligaţie faţă de Haley, trebuie să devin un tip mai bun decât am fost. Nu vreau să fiu tipul care să o înşele.
Peyton: Atunci nu fi acel tip. Ştii, Nathan, sunt mândră de tine. L-ai înfruntat pe tatăl tău, te porţi bine cu Haley. Ai devenit ceea ce am crezut mereu că ai putea fi.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Roşie: Şi ce este asta?
Iepurele Alb: Este o "cine", Maiestate. Ea este... um...
Regina Roşie: "Um"?
Alice Kingsleigh: Din Umbridge.
Regina Roşie: Şi ce s-a întâmplat cu hainele tale?
Alice Kingsleigh: Îmi sunt mici. Am crescut foarte mult în ultimul timp. Sunt mai înaltă decât toţi cei din Umbridge. Ei râd de mine. Aşadar, am venit aici în speranţa că mă veţi putea înţelege.
Regina Roşie: Draga mea, oricine care are un cap atât de mare ca al tău este binevenit aici la curte. Cineva să-i găsească nişte haine, folosiţi perdelele dacă e nevoie, dar îmbrăcaţi această fată enormă.

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă): Poţi da o viaţă în schimbul alteia? Omida se transformă în fluture. Dacă o simplă insectă putea face acest lucru, eu de ce nu puteam? Era mai de necrezut ca faptul că Titanicul se poate scufunda?
Lewis Bodine: Nu am găsit nimic despre Jack. Nu există niciun document cu privire la el.
Rose (în vârstă): Nu, n-are cum, nu-i aşa? Şi nu am amintit nimic de el până acum. Nimănui. Nici măcar bunicului tău... Inima unei femei este un ocean plin de secrete. Dar acum ştii că a existat un bărbat pe nume Jack Dawson care m-a salvat în toate felurile în care o persoană poate fi salvată. Şi nu am nici măcar o fotografie de-a lui. Acum există doar în amintirea mea.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Aşa-i mult mai bine.
Lucian: Desigur. Şi arăţi mult mai bine. Cu costumul ăla pe tine, nici nu-ţi distingeam chipul. Doar după glas am reuşit să te recunosc, să-mi dau seama că eşti tu. E chiar atât de incomod costumul protector, de nu-l poţi suporta pe tine?
Sonya: Nu chiar, dar nu mă simt bine încorsetată cu el; am impresia că aş fi privată de libertate. Mi-e mult mai bine fără el.
Lucian: Pricep. Deci, nu costumul e incomod, ci faptul că eşti obligată să-l porţi.
Sonya: Cam aşa. De ce nu încerci să porţi şi tu un costum din ăsta câtva timp, să vezi cum e? Poate aşa ai înţelege mai bine...
Lucian: Aş putea încerca, dar nu, mulţumesc, prefer să stau aşa, fără.
Sonya: Păi, vezi... Ce bine e de tine, de voi; voi sunteţi cu adevărat liberi, noi avem doar falsa impresie de libertate, când, de fapt, trăim mereu izolaţi de mediul extern, fie într-o lume artificială, fie în costume protectoare.
Lucian: Lasă, nu-i chiar atât de grav cum ţi se pare. Dar cum, n-aţi găsit o altă posibilitate de a supravieţui?
Sonya: Nu, pentru noi asta pare unica modalitate de supravieţuire.
Lucian: E bine că aţi găsit totuşi o soluţie.
Sonya: Care nu pare deloc a fi cea mai potrivită.
Lucian: Totuşi, e destul de bine. Dar să nu mai vorbim despre asta, dacă nu-ţi convine subiectul şi te indispune...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!