poezii mihai eminescu scurte

Din când în când...

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Şi nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;
Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Şi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocat
Sunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toţi acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet aşa cald ş-adormitor nu i-ai atins,
O, şi nici unul n-a-nţeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta şi tot ce e în tine, tot ce eşti
Şi astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi eşti, orice dorinţă a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc şi, în zădar din când în când,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul alungat

iubito,
îngerul mi s-a
urcat
la cap,
iar tu
mi-ai dăruit
mărul
trupului tău...

împreună
ca o consecinţă
a căderii
în păcat...

l-am expulzat!

poezie de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna pace

Viaţa noastră e viaţa spumei
Şi totuşi, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel şi moartea e uitarea vieţii
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorinţă mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca şi un roi ce trece,
Şi-n a lor fugă fierb şi se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cafeneaua literară

m-am trezit fericită în braţul dimineţii
sunt pregătită pentru cafeneaua literară
unde am să întîlnesc minunăţii, poeţii
cu spirit de înţelepciune rară.

cafeaua nu-i amară cuvintele sunt dulci
poezii de suflet să-mi încarce fiinţa
jocul literelor prin fantezii de prunci
aduce în prim plan arta şi ştiinţa.

metafore şi rime ordonate-n pereche
fac luminile să zâmbească pe chip
melodia timpului vibrează în ureche
fără prejudecăţi din negru arhetip.

poezia-i ruptă din cunoaşterea străveche
cel mai sensibil, sufletesc prototip.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un cap pătrat odată a inventat o roată tot pătrată, dar după ce făcut o rundă, ea deveni din nou rotundă.
De data aceasta morală n-am...
Ştiu doar atât:
Că eu trăgeam la ham...

poezie de Mihai Emil (noiembrie 1995)
Adăugat de Azure
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători

Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibile din vale,
Dorminde cu un aer de pace; liniştiri
Ce respirau în taină plăceri mai naturale
Visări misterioase, poetice şoptiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pierdută

Iar poezia aceasta am scris-o
la o pădure, pe frunze gălbui de arţar.

Fără figură de stil,
cu o cerneală imperceptibilă.

Doar căprioarele, când rumegă frunzele scrise,
lăcrimează şi tac.

poezie de Mihai Ursachi din Diotima (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Castanii ca nişte preoţi budişti
în templele toamnei.
voi încerca să fiu scurt: plouă,
îmi las mâinile să plutească,
poate te vor regăsi vreodată.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMBOLIC...

Simbolic eu,
Efemer fulg de nea,
Cristalizată într-un,
Microorganism,
Instabil.
Gândire zburdalnică,
În nesfârşitul Univers,
Figură şăgalnică,
Plină de interes.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interviu cu sufletul

Am încercat să fac
Un interviu
Cu sufletul
Dar microfonul interior
Nu a vrut
Să înregistreze
Nemurirea lui.

poezie de Mihai Vintilă din Ordine în gânduri (2013)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!