o mana de ajutor

Continuitate

Când i-am pus creionu-n mână,
Copila, uşor a tremurat.
După nici o săptămână
Să scrie a învăţat.
......................
Au trecut mulţi ani de zile.
Multe trepte a urcat.
Acum, ea-nvaţă, copile,
Şi-s mândru că mi-a urmat.

poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, ridică fruntea, român inimos

Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ştefan, Cuza, Mircea domnitor...
Şi de eşti departe ştiu că-ţi este dor,
Şi cinsteşte-ţi ţara, fii mărinimos.

Ţine steagul ţării strâns în mâna ta,
Şi în sărbători să-l înalţi în lume,
Mândru şi de limbă şi de sacrul nume,
Şi de scurmă dorul, tu nu arăta.

Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz şi bun, să-ţi cinsteşti poporul,
Şi dacă străinul vrea să-ţi curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.

Cântă-ţi azi un chin şi o bucurie,
Îmbrăcat în portul ţării preţios,
Strălucind române, de sus până jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu are un cost

Un vis ce l-am crezut fictiv
Îmi aparea în fiecare noapte
Doua mâini se căuta atractiv
Indescifrabile usoare şoapte

Te-am întâlnit la o răscruce
Dezamăgit de cursul vieţii
Şi drumurile unde poate duce
Trecut erai prin anii tinereţii

De singur soarta te-a purtat
Tu ai ales drumul cel drept
De ce acum te simţi împovărat
Pământu-ţi pare rece sterp

În palma ta eu m-am uitat
Se desena un drum al fericirii
Toata viaţa atunci ţi s-a schimbat
De mână am ales calea iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu are un cost

Un vis ce l-am crezut fictiv
Îmi aparea în fiecare noapte
Doua mâini se căuta atractiv
Indescifrabile usoare şoapte

Te-am întâlnit la o răscruce
Dezamăgit de cursul vieţii
Şi drumurile unde poate duce
Trecut erai prin anii tinereţii

De singur soarta te-a purtat
Tu ai ales drumul cel drept
De ce acum te simţi împovărat
Pământu ţi pare rece sterp

În palma ta eu m-am uitat
Se desena un drum al fericirii
Toata viaţa atunci ţi s-a schimbat
De mână am ales calea iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"

Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.

Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi Ea

Două boli, două necazuri, două trupuri ce atârnă,
Ce-au învins se pare Moartea, trec ţinându-se de mâna!
Doi copii frumoşi la suflet... calmi şi plini de bunătate,
Sprijiniţi merg unu-ntr-altul, emanând seninătate.
Mâna lui, căzu o clipă pe obrazul ei ridat;
Încă vede-n el splendoarea chipului de altădat.
Două lespezi umblătoare... două cruci încovoiate
El o soarbe din privire... ea îşi dă părul pe spate
N-au nevoie de cuvinte! Se cunosc... de când Pământul;
Iar purtarea şi iubirea le înlocuiesc cuvântul.
Nici azi El nu recunoaşte... tot aşa, ca-n tinereţe
Că trăieşte doar prin dânsa... c-o adoră... c-o iubeşte...
Ori Ea... ştie; îl cunoaşte... şi-are sufletu-mpăcat
Dar se face-a nu-nţelege, cum făcea şi altădat.
Doi bătrâni... un singur suflet...
Sub povara grea... de nea.
Insăşi Moartea îi iubeşte... nu gândeşte să îi ia!
Nu voieşte să îi ducă-n a ei linişte deplină!
În întunecata-i lume... ce nevoie-i de lumină?

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Arată-mi urmele lăsate prin lume,
Călătorule.
Desfată-mi urechile cu vorbe meşteşugite,
Vorbitorule.
Deschide-mi poarta cunoaşterii,
Înţeleptule.
Căci doar împreună, dăltuim realitatea.
Tu eşti mâna, eu sunt unealta
Şi împreună suntem
Voinţa.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia noastră

Când mâna mea va fi zbârcită
Tot ţie îţi voi fi sortită.
Când părul alb îmi vei privi
Adu-ţi aminte cum mă ştii,
Cu părul roşu, desfăcut
Când ne iubeam atât de mult.
Acum în parc mâna ţi-am luat
Frigul nu-l simt, m-ai protejat.
Pe bancă stăm, păsări hrănim
Cuvinte nu vrem s-auzim.
Ne amintim anii trecuţi
Zâmbim, oftăm şi stăm tăcuţi.
Ne amintim prima privire
Şi cum dansam fără oprire
Cum mi-ai dat flori fără motiv
Şi cât erai de pozitiv.
A fost iubire-adevărată
Din ceruri binecuvântată.
Copiii noştri au plecat,
Dar noi în suflet i-am păstrat.

[...] Citeşte tot

poezie de Stacey Smith, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Involuntară irosire

Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
şi ştiu şi-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt aşa de ezitant
de neputinţă,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugăminţile, cu sau fără de credinţă,
nu aduc niciun bine...
şi se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
şi nu spun nimănui, de prea multă ruşine,
c-aşa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calităţile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe şine
în mers accelerat
ştiind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea e şi a ta?

picioarele le am în noroi,
mi-e rece şi mi-e ud şi voi
îmi aruncaţi noroiul vostru,
m-aţi confundat cu popa prostu*

sunt plin de stropii murdăriţi
uscat sub lutul plin cu dinţi,
muşcaţi din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund

nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer şi e arid,
văd şi tufişuri şi au ghimpi,
pe cine strig şi în ce timpi

când sub picioare simţeam stânci
ce mulţi erau, veneau pe brânci,
mă agăţau de pantaloni
şi erau toţi supuşii clovni

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!