lumineaza-n ceruri luna

Puls urban

se-ascunde luna după bloc
troleul face stânga,
pe bulevard din loc în loc
o zebră pierde dunga.

bolizii ca săgeţile
se-nfig în pieptul nopţii,
lumini din toate părţile
par să-şi arate colţii.

la farmaciile nonstop
se vând antigripale.
ascult în cască ZZ Top
şi merg tot mai agale,

iar după bloc fără temei
luna - veche dulamă
se destramă în ochii mei
pân' la ultima scamă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet sub raze de Lună

Hai să lăsăm lumina să se-aşeze
Pe umerii dorinţelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Şi-asalturi de iubire să cuteze.

Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.

Să ne-avântăm sub razele de Lună
Şi să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.

Iar de va fi ca totul să apună
Şi să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de luna mai

S-a-mbrăcat în alb şi violet mălinul,
este luna mai, aproape jumătate,
înfăşat în capă roşie râde trandafirul,
văzând la geamuri tinere muşcate...

S-au întors din lunga lor peregrinare,
lăstuni şi rândunici să-şi caute cuibar,
după zboru-nalt, istovirea este mare
şi stau la sfat,... grămadă pe un par...

În zbor dezordonat, albine scânteiază,
sărută florile-n covorul din câmpie,
în zumzet, sub soarele de-amiază,
îşi duc grăbite prada dulce-n magazie...

poezie de Ioan Friciu (15 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol, uşor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastră
iubire, pasăre măiastră

Tu eşti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
În faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt: mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Şi dăruită cerul din vest
Sfinţit cu soare din est

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu amurgul

Odată cu amurgul a apărut luna pe cer;
Apoi a coborât pe pământ să mă privescă.

Aşa cum un şoim la vânătoare răpeşte-o păsărică,
M-a înhăţat şi s-a întors grăbită înapoi pe cer;

M-am uitat la mine, dar nu m-am mai văzut deloc;
Asta pentru că trupul meu devenise, ca sufletul, invizibil.

Luna le-a dizolvat pe toate cele nouă sfere,
Iar nava existenţei mele s-a înecat în acea maree.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept un semn

Aştept un semn ce trebuie să vină,
Căci m-am născut doar ca să îl aştept:
Aşa mi-a spus bătrânul înţelept,
Clipind din orbii ochi, fără lumină.

Sortit sunt să aştept în miezul lumii,
Un semn ce încă poate n-a pornit,
Din pietre seva murmură vrăjit,
Mă leagă clipa cu ciudate funii.

Statuie-n calea timpului ce trece
Mă udă ploaia, m-a lovit furtuna,
Cu raza-i albă mă orbeşte luna,
Iar Cronos vrea şi el să mă aplece.

Sunt blestemat pesemne să păzesc,
Albastrul cer senin şi nestatornic,
Cum aş pleca şi cât aş fi de dornic,
Ca zarea, cu-ai mei paşi, să o unesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de-o noapte

M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
şi spre tine mă-ndemna!

Îmi spunea, dintr-o privire
(şi-nclinată sunt s-o cred,)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!

Şi ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!

Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e ţărmul iubirii spuneai
şi luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiş
senzaţii de adio se zbăteau printre frunze
şi noi încă eram ţinându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziţi
lăsaţi copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă eternă

Priveşte, oamenii se sting
În piept inimile mor
Rămân cu oasele-n pământ
Şi oamenii-n jur de decor.
Atât e viaţa: O clipă eternă
Ce ne repetă scene noi
Ne retrimite printre Ceruri
Sa revenim nemuritori.

poezie de Nicoleta Petre (4 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna duşmană

Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările şi îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună duşmană.
Eliberează-mă de ani şi de circumstanţele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii şi pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul duşman.
Şi mi se pare că sufletul meu a uitat toate rânduielile.

poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!