cei 7 ani de acasa

Epigoni- clasificare (I)

Am plănuit să scriu, de multă vreme
Despre poeţi ca mine, epigoni
Cu hipofize pline de hormoni,
De o diversitate mare-ntre extreme...

După criteriul de "normalitate"
Sunt epigonii tipici şi atipici
Sunt cei specifici şi cei nespecifici,
Cei infantili şi cei cu duritate...

Sunt epigoni ce caută doar lauri,
Adulatori să le cate în coarne,
Şi scara de valori să o răstoarne
Să fie promovaţi aşa, ca tauri...

Sunt epigoni ce-ncearcă să trăiască
Din scriituri subţiri precum o aţă
Fără vreo consistenţă, fără viaţă
Tot malaxând cuvinte, arsă iască...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brumana

Jumătate din pribegii să uit, mă lasă,
Dar păstrează jumătate din zilele-apuse –
Vreau să visez, să visez că-s iarăşi acasă.

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi

în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un bucheţel de flori
din câmp culese
cu mâna ta

iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi pentru acasă

După o partidă de singurătate
poţi fi singur pe săturate

Şi numai după două femei
ştii deja să numeri până la trei

Şi-abia atunci cuvântul dimpotrivă
îţi va bea sîngele ca o sugativă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei înţelepţi sesizează apropierea

Motto
"Zeii percep evenimentele viitoare, oamenii ceea ce se întâmplă acum,
iar cei întelepţi percep apropierea evenimentelor."
(Philostraus, Viaţa lui Apollonius din Tyana, VIII, 7)

Oamenii ştiu doar ceea ce se-întâmplă acum.
Zeii ştiu evenimentele care aparţin viitorului,
fiind singurii în posesia deplină-a tuturor luminilor.
Privind spre evenimentele viitoare, cei înţelepţi
le sesizează apropierea. Auzul lor este, uneori,

în timpul studiilor aprofundate,
tulburat. Vârtejul mistic
al evenimentelor care se-apropie îi atinge,
iar ei îl tratează cu atentă reverenţă. În vremea asta
afară, pe străzi, oamenii nu aud, nu simt nimic.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară

Adormită Maică a iubirii
Născătoare Sfântă a iertării
Coboară-n talpa în astă smoală
Si ia copii la tine-n poală

Pe cei flămânzi si suferinzi
Să-i m-ai îndulceşti cu zâmbet
De curcubeu în a lor suflet
Căci sunt fulgi numai sunt calzi...

Fluturi de culoare-n lume
Cei aruncă în lanţ de cutume
Ucigându-i pe şotroane
Cu plumbuite hâde bomboane

Si gaz otrăvit în baloane
La Damasc, Sfântă Maică...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşteţi viaţa

Nu uita...
Caci cine nu ştie
Că viaţa nu-i o veşnicie.
Trăieştiţi-o din plin
Căci clipele fericite nu uşor vin
Nu uita,
Viaţa este un vis
Ca intr-un paradis.
Un vis ce-n depărtare,
Spre zori dispare

O inimă de tară
În zi de plină vară. Iubeşte-i pe cei ce te iubesc
Gândeşte-te la cei ce la tine se gândesc
Mândreştete cu ţara ta şi nu uita de ea.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu socoţi că-i blasfemie ruga mea

Tu nu socoţi că-i blasfemie ruga mea:
parcă în cărţi bătrâne frunzăresc,
să văd cu tine cât de mult mă înrudesc.

Vreau dragoste să-ţi dau. Din care-ai vrea...

Oare pe-un tată îl iubeşti? Nu pleci, cum ai plecat
şi tu de lângă mine: aspru-ntunecat,
de lângă mâinile-i stinghere, goale?
Nu culci cuvântu-i ofilit şi moale,
în cărţi bătrâne, rareori citite?
Nu-i oare inima-i un stăvilar
Ce-l laşi şi curgi spre bine şi amar?
Nu-i tatăl, pentru noi, ce-a fost odat'?
ani ce-au trecut, străini de cei ce sunt,
gest învechit şi demodat veşmânt,
mâini veştede şi păr decolorat?
Şi chiar de-a fost erou pe vremea sa,
e frunza ce, când creştem, va cădea.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi,
Vremea e să vă treziţi.
Casa să vi-o aranjaţi,
Flori de măr,
Şi masa s-o încărcaţi
Flori de măr,

Ca umblăm şi colindăm
La mulţi ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriţi,
Flori de măr,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Flori de măr,

Şi la anul vom veni,
Numai dacă ni-ţi pofti.
Şi mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Flori de măr,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!