esti slaba de

Amintirea vârstei

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.

Copil fug, alunec peste băltoace,
Munţilor le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Şi cioburi de sticlă gunoaelor fur.

Vârsta trecută, mamă eşti uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,

Duc prin viaţă trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.

poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

Când politica-i obscenă
Si ocupă întreaga scenă,
Te apucă mare căldură
De mai scapi o-njutătură.

Când politica-i parşivă
Şi te-aruncă în derivă,
Nu intra stupid în transă
Că eşti prins de avalanşă.

Cănd politica te cheamă
Să-i iei ciracii în seamă,
Nu te-ncrede în minciuni,
Că-s grele deşertăciuni!

Când politica promite
Şanse nemaipomenite,
Fii convins, vorbe deşarte,
Adevăru-i prea departe.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Constantin Enescu din Prin negura reformei (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire oarbă

Fiinţa-ţi tot parfumul ce-l degajă
Îl sorb cum soarbe prostul din cucută
Sperând că nu eşti doar o prefăcută
Ce-un inocent a vrut să prindă-n mreajă.

Fiinţa-mi beată îţi vorbeşte mută
Şi oarbă te cuprinde-n vis de vrajă
Iar sufletu-mi seraf îţi stă de strajă
Tăcut şi nepalpabil te sărută.

Demult nebun ajuns-am în neştire
Demult legat mă zbat fără putere
Să-mi dai că poţi un ceas de fericire

Să-l fur aş vrea că n-am curaj a-l cere
Dar dacă-l fur vând cinstea pe iubire
Şi-aşa mă mistui singur în tăcere.

sonet de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Voi călări eu în locul lui.
Roland: Care este numele tău, William? Te rog pe tine, William Thatcher, să-mi răspunzi care este numele tău? Nu este Sir William. Nu este contele sau ducele William. Şi cu siguranţă nu este regele William.
William: Ştiu foarte bine lucrul ăsta.
Roland: Trebuie să ai origini nobile pentru a putea concura!
William: E doar un amănunt. Imaginea de ansamblu este mâncarea. Vrei să ai ce mânca sau nu?
Roland: Dacă ceilalţi nobili din turnir află cine eşti, vor fi mai răi ca diavolul ce vine să-ţi cumpere sufletul.
William: Atunci să ne rugăm să nu afle.

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar….

E toamnă iar, în deal şi în zăvoi,
E toamnă şi în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar şi în distanţa care ne desparte.

E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin şi, nu eşti ca-nainte.
In şoapta ta, de ieri, de azi şi poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.

Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine şi vara,
Când vei dorii să-ţi cauţi a Ta “Doamnă”.
Eu o să-ţi spun: Aşteaptă altă toamnă.

Să fie veşnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamaţi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoţu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, eşti deştept.
România este locul
unde apa arde focul.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şi că tot veni vorba despre body-guarzi, ia ziceţi, cum sunt ai voştri, doar aţi "primit" fiecare câte doi?!
Alex: Păi, spune tu primul, dacă tot eşti curios; ai tăi cum sunt? Doar ai "primit" şi tu...
Nistor: Pe lângă mine, evident, mult prea micuţi. Scunzi, adică...
Alex: Pe lângă tine, evident; şi Everestul e mult prea micuţ!
Nistor: Ia mai taci, mă! Oricum, m-am împrietenit cu ei. Le-am oferit bomboane, gume de mestecat, biscuiţi, ciocolate...
Alex: Era normal... Ce altceva puteai tu oferi?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani, copilaş
Cu chip sfânt de îngeraş
Mama îţi cântă şi te-alintă
Obrăjorii ţii sărută.
Şi te-adoarme încetişor
Visele să-ţi fie flori.

Nani, nani, puişor
Îngeraşii viselor
Să îţi mângâie cu cap
Mătasea fină, cu drag
Să se roage pentru tine
Ca să-ţi fie numai bine.

Nani, nani, puişor
Te sărut pe ochişori
În locul celor cu dor
Plecaţi la muncă din zori.
Pentru noi ca să aducă
Pâinea zilelor de trudă.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (31 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen: Suntem trei femei în derivă pe oceanul singurătăţii...
Venera (tremură): Ne-am agăţat de tine! Nu-ţi mai dăm drumul! Tu eşti vesta noastră de salvare...
Olaf (panicat): Vai de mine! Nu mai am aer...
Elen: Aerul nu ajută în dragoste! Vă spun eu! Patru ani am trăit numai cu aer...
Olaf: Mă sufocaţi...
Ala: Marco, iubitule...
Venera (autoritară): Olaf! Te implor pentru ultima oară! Ridică ancora!
Olaf: Nu pot!
Venera: Cum adică, nu poţi!
Ala: Totdeauna ai putut!
Venera (nervoasă): Extraordinar! Se însoară cu trei femei, şi acum spune că nu poate.
Elen: Trebuie să puteţi, domnule căpitan... Trebuie! Este un imperativ al zilelor noastre...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru o fată

Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, şi nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur şi greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinşi,
Îţi va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ţi pasă.
Păstrează-l când eşti singură
Ca pe un preţios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheaţă-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!