despre moldova

Prospect

Promovează culori
cu tentă optimistă
ca să ai acces mereu
valori de renume
promovează unda verde
ca să liberă trecere
în fiecare moment
să intri ne stingherit
pe strada succesului
la destinaţia izbânzii
sigure despre sine.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oana

Vibrează sub boltă poveşti pământene,
Pierdute prin ceţuri şi neguri demult.
Le vom ispiti să se-ntoarcă alene,
Din veacuri trecute de aprig tumult.

Arama clădită de Domnul Ştefan
În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare
Poveste. Cum piere prin gândul viclean,
Ce-a rupt din Moldova prea gingaşă floare.

Răpită din casa părintelui-tată,
De lotri cei hâzi care-s scoşi de la legi,
E fata Spătarului Şendrea purtată,
Spre loc de cumplite fărădelegi.

În tainiţi de munte e dusă şi-n şoapte,
Legată-n batjocuri nepoata de Domn,
Bandiţii o-ncarcă de-ocară în noapte,
În vreme ce straja şi slugile dorm.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăsat lumea să vorbească despre mine
Am stat, am ascultat şi vă anunţ o ştire:
Cei ce nu au loc de mine, să plece afară
Sau să nu vorbească cu mine dacă n-au poftă verbală

catren de Dragomir Mihai-Viorel (3 ianuarie 2013)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care e vaccinat
de o gripă mai banală,
din viaţă e lichidat
de pandemie letală.
Maria Filipoiu: catren-citat/ despre pandemie)

catren de Maria Filipoiu din catren-citat / despre pandemie (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia albă

M-a sunat mama

pe linia albă a telefonului,
a vrut să ştie cum o mai duc,
dacă mai amestec cuvinte
pe foiţe albe de velină,
dacă am cules
dulceaţa-amăruie
a vişinului din faţa casei.

O cert

pentru că inima ei
a plecat în vacanţă,
incognito,
fară bagaje de mână,
îmbrăcată sumar;
doar un cearşaf alb de mătase
şi o mică icoană
care stătea agăţată pe peretele

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra

avea semnătură electronică securizată
şi trei iezi modificaţi
genetic care visau cifra zero
nu mâncau iarba era de fumat
înainte se temeau de lup
acum vânau lupi visând planuri
tactice şi capre şi iarbă
capra noastră comună purta bijuterii
făcea yoga şi era zen
de dimineaţă până seara
când făcea chiolhanuri
vorbea despre capra neagră zburătoare
mitul cifrei unu
unu la făcut pe doi
exact ca-n taoism
înainte nu a fost nimic
nici măcar zero nu era
capra luase imaginea apei
ca simbol al con
secvenţei

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cântă surdo-muţii despre tine

Îngenunchează lacrima nătângă
Pe buzele uscate-n aşteptare,
Învaţă să înoate-n delta stângă
Şi-n pieptul tău să-şi caute vărsare.

O poartă-n aripi lebede rănite
De-atâtea zări zburate prin furtună,
Iar valurile mării, gârbovite,
Din sânii mei, cu sete o adună.

Se strâng pe-obraji orchestrele tardive,
Viori amanetate prin suspine,
Solfegiile zac pe portative
Şi-mi cântă surdo-muţii despre tine.

Tăcerea lor îmi smulge insomnia,
Îmi coase lotuşi albi in mii de aţe,
Îmi fură de pe tâmple nebunia
Şi-mi ninge mâneci lungi pe antebraţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că scriu

frumos despre ele
pentru că-mi plac foarte mult! poate
că ele vor fi iubirile mele
dintr-un viitor improbabil -
poate că totul e o femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celule canceroase

"Celule canceroase-s acele celule care au uitat cum să moară" – infirmieră, spitalul Royal Marsden

Ele-au uitat cum să moară
Şi-astfel şi-au extins viaţa lor ucigaşă.
Eu şi tumoarea mea ducem o luptă pasionată.
Să sperăm că nu va fi o moarte dublă.
Trebuie să-mi văd tumoarea moartă,
O tumoare care a uitat să moară,
Dar care,-n schimb, face planuri să mă omoare pe mine.
Dar eu îmi amintesc cum să mor,
Deşi toţi martorii mei sunt morţi.
Însă-mi amintesc ce mi-au spus
despre tumori, despre ceea le face
tot atât de oarbe şi de tâmpe cum au fost
Înainte de naşterea acestor afecţiuni
Care au introdus tumoarea-n scenă.
Celulele negre se vor usca şi vor muri
Sau vor cânta vesel şi-şi vor face treaba.
Se înmulţesc atât de repede, zi şi noapte,
Iar tu nu ştii asta niciodată, şi ele niciodată nu-ţi spun.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordon! Să treceţi Prutul!

- Ordon! Să treceţi Prutul, căci Patria vă cheamă,
Să re-ntregiţi o Ţară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc să piară,
S-o aibă sub călcâie, un Paşalâc de „Raci”.

- Trompeta dă semnalul, fiorul mă cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaş,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credinţa este sfântă, să-nfrângem pe vrăjmaş.

Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din şanţuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind să trecem Nistru
Mulţi au pierit sub gloanţe, iar eu… Am fost rănit.

Nu pot uita urgia, trăiesc şi azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun… Cum a căzut.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!