despre moldova

E de lăudat sufletul omului care ştie să se încordeze şi să se destindă, care se află la locul său pretutindeni unde-l aşează întâmplarea, care poate conversa cu vecinul despre gospodărie, despre vânătoare, care poate sta de vorbă cu plăcere cu un dulgher şi cu un grădinar.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întâlnesc bucătăresele, vorbesc despre domnii lor, iar când se întâlnesc autorii germani, vorbesc despre editorii lor.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerele fete îşi creează adesea imagini pline de nobleţe şi de farmec, chipuri absolut ideale, şi-şi făuresc idei absolut himerice despre bărbaţi, despre sentimente, despre lume; apoi atribuie cuiva, cu toată inocenţa, trăsăturile desăvârşite pe care le-au visat şi se dau pe mâna lui; în bărbatul pe care l-au ales, ele iubesc fiinţa aceasta imaginară; dar mai târziu, când nu mai au vreme să se smulgă din nenorocire, înşelătoarea plăsmuire pe care au înfrumuseţat-o – mă rog, primul lor idol – se schimbă într-un schelet odios.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a părăsi această lume, aş vrea să împărtăşesc celor ce vor rămâne mai departe pe pământ, în condiţii tot mai puţin prielnice naturii umane, un adevăr la care am ajuns târziu, şi pe care nu-l pot păstra numai pentru mine. Aş vrea ca rândurile ce urmează să fie unele dintre cele mai convingătoare din câte am scris. Să spun ceea ce am de spus, ca şi cum aş vorbi despre unul din leacurile posibile ale cancerului. Dealtfel, despre cancer va fi vorba, un cancer al sufletului, şi despre posibila-i tămăduire.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi aminteşti cum vorbeai despre viaţă? Spuneai că este un atac împotriva necunoscutului, un asalt spre înălţimi... ca şi cum ar trebui să cucereşti o fortăreaţă pe care n-o vezi, dar despre care ştii că este acolo pe culme.

A.J. Cronin în Citadela
Adăugat de cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc să decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-un sătuc, am ajuns la oraş, unde m-am confruntat cu o minoritate germană conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile naţional-socialismului, apoi despre modul de viaţă arhaic, de la sate, despre etnocentrism şi mulţi au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatură naţionalistă, ceea ce eu nu cred că am făcut.

Herta Muller în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolesc

lacrimi amare ca o ciocolată
neagră fără zahăr
am plâns şi aseară când ai râs
ai primit privirile trimise de mine
au intrat prin decolteu
aproape te sărutau aproape
te mângâiau cu ne
ruşinare
zâmbeai la început cu ochii
în oglinda magică
o întrebai unde-i prinţul tău
cu bentley şi iaht insuportabil de luxos
ai văzut lacrimi rostogolite pe cal
darâm şi
moldova curgea în oglinda ochilor
totul devenea abstract

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost în capul

poetului să lase doar un nume
adunat pe o carte (?)
l-am întrebat pe chuck palahniuk
la un pahar de whisky
când priveam humorul de sus
aruncam cuburile de gheaţă
în moldova şi apa gângurea
de fericire că o bagă în seamă
doi scriitori importanţi
nimeni nu ştia la ce s-a gândit
poetul care făcea frumuseţi
şi preţuri noi din bube
mucegaiuri şi noroi
ne gândeam mai mult la beckett
cu paharul pătrăţos în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să faci o medie între ceea ce gândeşte o femeie despre soţul ei la o lună după căsătorie şi ce gândeşte la un an după aceasta şi vei afla adevărul despre acel bărbat.

citat din H.L. Mencken
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!