petre+tutea+am+facut

Resentiment

Tristeţea neputinţei tale
de a mă ferici
mi s-a revelat abia atunci când
te-am descoperit bătrână şi vlăguită.
Bruma cearcănelor tale
este certificatul de înmatriculare
al suferinţelor ce ţi-am pricinuit involuntar.
Descoperi secretul iubirii
abia când este iremediabil pierdut,
ivirea ori acceptarea unui capriciu
fiind primul avertisment,
din păcate ignorat.
De-am putea trăi fiecare zi
ca şi cum ar fi cea din urmă,
îngerii noştri păzitori,
seduşi de fiori,
s-ar precipita şi poate-ar uita
robineţi deschişi prin care s-ar scurge
rentabilizarea producţiei
de sentimente etern umane.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenoroc

Mă voi cruţa de îndoieli
şi voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.

Nu mi-aş dori să eşuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viaţă să perseverez
având drept ţel doar calitatea.

Dar ce mă doare cel mai rău
şi-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.

Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
şi obosit, la ceas târziu,
sfârşi topind iubirea castă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de apus

Pe costişa unui deal
Tinerii priveau spre lac,
Tânărul era Maikal,
Locuia-ntr-un sat sărac.
Lângă bojdeuca lui
Venea fata la apus,
De la munca câmpului
Şi Maikăl era răpus.
Fericiţi, când se-ntâlneau,
Ochii sfredeleau sfială,
Veseli, la piept se strângeau
Şi uitau de oboseală.
Aşteptau cu-nfrigurare
Ca soarele să se culce,
Şi pe blânda înserare
S-o sărute cât mai dulce.
Maikăl tremura de spaimă,
Fata tremura sfioasă,
Noaptea le va duce faimă:
De mâine va fi mireasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi duşmanii să-mi trăiască!

Spun în limba românească:
Toţi duşmanii să-mi trăiască!
Cu tot greul şi tot stresul,
Lor le datorez succesul:
Zi de zi – pot să vă spun,
M-au făcut să fiu mai bun.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (23 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viitor

Mi-e dor de tot ce nu ne-am dat
Şi dor de tot ce n-am făcut,
Răcnesc de dorul tău, turbat,
Dar nu mi-e dor de ce-a trecut,

Ci dorul meu de tine
E numai de ce vine.

poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şcolii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul scoicii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul şi luceafărul

Într-o noapte nebună
un sfânt se freca la ochi
şi privea atent cerul,

luceafărul de pe boltă
privea şi el în jos,
i-a făcut rece cu ochiul
luminos.

Ambii îşi făceau semne
şi se bucurau,
apoi fiecare a plecat pe drumul său
grăbit spre ziuă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Dumnezeu a uitat de Pământ" de Petru Ioan Gârda

''Dumnezeu a uitat de Pământ'',
Şi-a luat sfinţii şi îngerii-n fugă,
Ne-a lăsat doar un ultim cuvânt
Adormit în blestem şi în rugă.

Poate-un rai mai zideşte-n eter-
(O-ncercare ce-i e la-ndemână),
Într-o altă sclipire de cer,
Unde-o lume mai bună adună.

Când, pe-aici, va mai trece vreodat',
Coborându-şi privirea blajină,
Va găsi un ţinut despuiat
Fără viaţă şi fără lumină.

Şi va lua, ca şi-atunci, din fruntar
O bucată de piatră, s-o-nvie,
C-o suflare, dar n-are habar,
Că-ncercarea, în van, o să-i fie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rău

Nu-mi pare rău că te-am iubit,
am fost o vară fericit,
credeam că soarta mi te-a dat
ca eu să-ţi fiu predestinat.

Ştiam că-n viaţa mea de vii
drept înger păzitor să-mi fii
împărtăşim griji şi nevoi
că-n loc de unul suntem doi.

Eram cu sufletu-mpăcat,
nu săvârşeam niciun păcat,
la unele nepotriviri
ne-nţelegeam doar din priviri.

Dar armonia dispăru
când aroganţa apăru,
nu mai fu chip să te-nţeleg
şi taina urii să dezleg.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!