Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

fata cu ie

Toate rezultatele despre fata cu ie, pagina 76

Explicație maternă

Printr-o banală întâmplare,
Adela, rumena fetiță,
Tot se-ntreba la grădiniță,
Cum este când ești fată mare?
Ea admirase cu candoare,
Pe câte-o tanti cu fustiță,
Cu pedichiură și codiță,
Și tocuri cui ispititoare
Dorind urgentă rezolvare,
Îi puse mamei o-ntrebare
Iar buna mamă, cu răbdare,
Fetiței sale îi explică:
Iubita mea, tu, fată mare,
Ești doar acuma, când ești mică!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Adolescența

Vînd dumbrăvi și optsprezece ani
Stradă cu salcîmi și cu castani
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.

R. Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur
Fata mea de Dunăre și șoapte
Fata mea cu păr de miazănoapte.

Fată, mijloc de viorică
Unde-i casa noastră de latină
Mîzgălită printre ablative
Cu distihuri șchioape și naive.

Se arcuiau prin sălcii catedrale
Luntrea noastră se pierdea agale
Într-o țară de tăcere și stuh
Gîndul dispăru și din văzduh.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Noapte de primăvară

E o liniște desăvârșită
pe străzile orașului adormit.
Și eu pășesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie fața
cu adierile lui reci când trec
prin fața barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
și mă bag lângă tine în pat
și-ți sărut toate locurile care te dor.

poezie de
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Haină strâmtă

Cu Dumnezeu de mână prin oraș
O fată se plimba fără să știe
Că Dumnezeu e cel mai drăgălaș,
Copil, Băiat, Bărbat... ce-o fi să fie.

Cu Dumnezeu la tine la picioare
Te crezi nefericită și te rogi
Să nu rămâi de-a pururi fată mare
Și dai un ban la orbi și la ologi.

Cu Dumnezeu de vorbă și de taină
Chiar azi ai stat, și nici n-ai bănuit
Că sub acea puțin cam strâmtă haină
Se-ascunde visul tău nemărginit.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Către...

Nesăbuit, eu nu vreau, nu se poate
Iubirea să mă-ncerce ca-nainte,
Căci liniștea e mai presus de toate.
Nu-ngădui inimii să se-nfierbinte.
Am isprăvit cu dragostea.

Dar oare...

De ce să nu visez, o clipă doar,
Când o făptură trece și dispare
Purtând în ea dumnezeescul har?

Nu-mi este-ntr-adevăr îngăduit
Să urmăresc o fată cu privirea,
s-admir tristețea-i dulce, liniștit,
și să-i doresc în viață fericirea,
să afle-al bucuriei înțeles
și totul după placul ei să fie -
chiar fericirea omului ales
de fată dragă spre a-i fi soție?

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cezar Bolliac

Deșertul mi-e o lume

Deșertul mi-e o lume, cu chipul tău de față,
Și lumea mi-e deșertă când vei să nu trăiesc.
În tine mi-am speranța, în tine am viață,
Și fără tine toate sunt negre, le urăsc;
Dar mi-ești etern de față, ș-etern sunt fericit.

De sunt în adunare și saltă veselia,
Când danțul se răpede pe pasuri de zefir,
Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria,
De ești ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir
Și ești etern în minte-mi, ș-etern sunt fericit.

Ș-atuncea, ca un geniu, ca vie zeitate,
Cu păru-ți cel de aur în unde resfirat,
Într-o mulțime rece, faci pieptul meu a bate;
Prin ceruri zbor atuncea, și raiul am aflat,
Și mi-ești etern de față, ș-etern sunt fericit.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Cinste vouă, eroi ai neamului meu!

Pe undeva in munții nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiției dacice adorată de Eminescu.
Si eu in fața acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In fața onoarei și cinstii
Cu care acesti minunați oameni
Pe care voi ii huliți
In Academie
Ce sfințesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălțat intr-un monument
Ce va arăta generațiilor viitoare
Că printre noi ascunși
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generațiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Angoasa: acea neliniște nelămurită, adesea subiect (obiect – și nu este o manifestare a indiferenței, un sindrom-simptom al acesteia, a acersiunii și dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, o reverberație a setei de a iubi), acel "Joaie de vivre", dar o nemulțumire de a nu putea fi/ajunge la înălțimea viselor, ambițiilor și orgoliilor noastre, care vor mai mult și mai sus, a oboselii în fața încleștării, mereu reînnoite, cu noi înșine, cu cei din jur, cu viața și avatarurile ei.

în Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puțin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Și totuși, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt și alte probe clare
E totuși o justificare,
Așa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Și-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când stau cu cineva de vorbă, mă întreb în sinea mea: cât la sută din ce îndrugă e adevărat și câte procente reprezintă minciuni? Câte cuvinte sunt verzi, câte uscate? Dacă nu îi spun în față că e mincinos, prost și îi zâmbesc aprobator, înseamnă că am secrete față de el, nu? Oarecum! Tac și în acest fel am stârpit o sămânță de scandal. Iubesc armonia și depun eforturi acolo unde este cazul să o instalez. Universul e plin de secrete, de ce n-aș fi și eu?

în Secretomanul Șarmant
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 76 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook