de+ziua+profesorului

Ziua bună la ţară

Ţară dulce şi frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu ştiu de te-oi revedea.

Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!

Vai! în sânu-ţi dulce, oare
Sunt eu mai puţin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?

Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca şi dorul
Către negre stânci te port.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din volumul: Reverii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de Paşti

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;

Simt şi acum, pe prispă, dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână;

Se anunţa o mare sărbătoare,
Iar martoră era şi Luna plină:
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Isus, a lui Maria, cu lumină!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări prin destin (sonet)

CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)

În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorţii predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viaţa-mi din papirus transcrisă.

Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La şcoala năzuinţelor înalte.

Am plâns de râvna părinţilor uniţi
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiţi.

Cât am suferit, doar Dumnezeu ştie,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă

Auzi mama
deseori stau aşa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am minţit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care ştiu că
nu îţi erau pe plac

ştiu că tu mă priveşti
de acolo de sus şi mai ştiu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
aşa cum sunt
ştiu că au trecut

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de camp

am zburat calare pe Pegas pana dincolo de albastru.
urmele tale se vedeau tot mai clar in praful de nori.
la poarta castelului parasit ti-am gasit pelerina insangerata.
mainile nu m-au ascultat si a trebuit sa imi leg tineretea de nefericirea ta.

printre ruine vantul siluia fecioare de fum.
tipetele lor ridicau negurile de pe crestele muntilor adormiti
iar calauzele asteptau sa fie rasplatite,
asteptau.

in locul unde altadata se jertfeau flori de camp zeilor nemilosi
am gasit parul tau strans cununa in jurul unei intrebari.
ziua era tanara,
trupul tau,
adormit.

poezie de Eduard Dorneanu (6 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul

Pascal purta un hău, oriunde s-a-ndreptat.
Căci vai! totul e-abis, dorinţă, faptă, vis,
Vă spun! Prin părul meu de multe ori am prins
Al spaimei vânt subţire, tăios şi răsfirat.

În sus, în jos, oriunde adâncul e cuprins,
Tăcerea-ngrozitoare şi spaţiul captivant...
Pe nopţile-mi, chiar Domnul, cu degetul savant,
Pictează un coşmar ce-n ziuă s-a prelins.

Mi-e teamă să adorm, aşa cum fugi de-o groapă
Plină cu spaime vagi ce trupul îl aşteaptă;
Şi nu văd decât neant oriunde m-aş uita,

Iar sufletu-mi mereu vânat de rătăcire
Invidiază abisul aflat în nesimţire.
Ah, nu lăsaţi să iasă Cuvântul şi Fiinţa!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Să treacă...
Repede,
Ca apa-n văi
Şi mirosul în vânt,
Ca sunetul ascuţit în pustie,
Pentru că nu se aude,
Ca frumuseţea ta
Deodată mai profundă
Pentru că nu eşti
Aproape...

Să plece...
Subtil,
Ca umbra pe trotuar
Când soarele plânge
În ploaie – a nori,
Ca urma degetelor tale
pe obrajii reci,
Pentru că nu simţi
Distanţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (2 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primul sărut (sonet)

DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restrişte)

Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Şi-i prizonier în tainice trăiri.

A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieţii, dar fără pătimiri
Şi năzuinţa de însufleţire.

Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.

Se cuibăreşte în pustii ungere
Şi în tolba regretelor adună
Enigma sorţii scrisă în mistere.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, România!!!

La mulţi ani dragă române, ori unde te-ai afla
La mulţi ani cu sănătate, că azi e ziua ta!
Domnul să te aibă-n pază, să ai fericire,
Şi să iţi "seteze" mintea doar pentru iubire!
Pentru ţară, pentru semeni, pentru tot ce-i bun,
Şi să nu uiţi niciodată că eşti brav ROMÂN!!!
Oriunde te vei duce şi paşii te-or purta,
Să-ţi aminteşti cu drag şi dor, că una-i ţara ta!
Să o cinsteşti cum se cuvine, s-o aperi de cei răi,
Şi să trăieşti mereu cu gândul şi-n suflet cu speranţa
Că Dumnezeu va "lucra" bine şi pentru fraţii tăi!!!

poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!