Serioase/triste despre fata cu ie, pagina 76
Robert Davidson
Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, și-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Și unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam crește puterea
Prin subminarea ambiției altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în fața altor inteligențe
Însemna pentru mine achiziția și totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă și biruitoare.
Aș fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, neliniști, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbușit.
Luați aminte, ghinda
Nu crește stejar devorând alte ghinde.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre viziune
- poezii despre viață
- poezii despre stejari
- poezii despre obezitate
- poezii despre mândrie
- poezii despre inteligență
- poezii despre gimnastică
Eminesciene
(...)
De ce-i atât de puțină poezie pe mormântul tău cenușiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet și cel mai mare român?
E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos șapca în fața ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut șapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În fața ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ți-am adus paos sfințit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Și-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârșit, săracă cunună
Și încolăcește-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet și ultimul țăran,
Eu sunt ultimul om și ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al țărănimii
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre țărani, poezii despre timp, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre sat sau poezii despre muzică
Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre munți
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Visul (VI)
Și iar se schimbă visul. Pribeagul s-a întors
Și-l văd pășind în fața altarului, la braț
Cu tânăra-i mireasa suavă. E frumoasă,
Dar nu ca steaua dalbă a tinereții lui,
Și iată cum, deodată, pe chipului lui apare
Aceeași tulburare ce l-a cutremurat,
Pe vremuri, în capela bătrână; pentru-o clipă,
Ca și atunci, noianul de gânduri tăinuit
I-acoperă obrazul și piere fără veste
Cum a venit, și iată-l în liniște rostind
Cuvintele cerute de legământ, dar glasul
Străin îi pare, totul se-nvârte-n jurul lui,
Nu vede nici ce este, nici ce-ar putea să fie,
Ci casa veche, sala familială, largă,
Odăile și locul și ceasul anumit,
El vede umbra, vede lumina cum coboară,
Prilejul care-l leagă de-acel suprem minut
Și-o vede pe femeia care i-a fost menită
Cum se strecoară iarăși umbrindu-i ziua. Dar
De ce, în astă clipa, i se-arătase iarăși?
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre nuntă, poezii despre minute sau poezii despre gânduri
Fugind fata împăratului de la curtea tătâne-său, apucă pe căi dosnice, pe cărări neumblate de picior de om. Ea se feri ca să nu o vază nimeni, și fugi și fugi, până ce ieși din împărăția tatălui său. Trecând hotarul, îi mai veni nițică inimă. Unde până aci umbla cu moartea în sân, acum se mai liniști olecuță. Merse ce merse, și ajungând la curtea împăratului locului aceluia, se puse la poartă cu chip umilit și smerit. Iară daca ieși bucătăreasa și o văzu, i se făcu milă de dânsa și înduplecându-se de rugăciunile ei, o primi înăuntru. Spuse și împărătesei că o fată sărmană și nenorocită a năzuit la curtea împărătească și o rugă ca să o priimească să fie găinăreasa curții. Împărăteasa se înduioși când auzi că o sirimană nevoiașă cere adăpost de la dânsa și porunci ca să o puie îngrijitoare de găini; dară ea, bucătăreasa, să răspunză de dânsa.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre smerenie, citate de Petre Ispirescu despre smerenie, citate despre religie, citate de Petre Ispirescu despre religie, citate despre picioare, citate de Petre Ispirescu despre picioare, citate despre moarte, citate de Petre Ispirescu despre moarte, citate despre inimă, citate de Petre Ispirescu despre inimă, citate despre găini, citate de Petre Ispirescu despre găini, citate despre graniță sau citate de Petre Ispirescu despre graniță
Se învoiră a-i da o odaie să lucreze numai Prâslea singur, și pe fiecare noapte să-i dea câte o trăistuță de alune și câte un pahar de vin bun. Argintarul îi ducea grija, fiindcă, ascultând pe la ușe, n-auzea alt decât cum spărgea la alune pe nicovală! Iară când fu a treia zi, el ieși dis-de-dimineață din odaie cu furca pe tavă, pe care o scosese din mărul zmeului, ce era la dânsul, și o dete argintarului ca să o ducă fetei împăratului. Argintarul nu mai putea de bucurie, și-i făcu un rând de haine; iar pe la nămiez, când venise slujitorii împăratului ca să-l chele la palat, el se duse și îi dete furca care torcea singură. După ce împăratul se minună de frumusețea ei, dete argintarului doi saci de bani. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă; ea cunoscu furca și pricepu că Prâslea cel viteaz trebuie să fi ieșit deasupra pământului.
Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic și merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vin, citate despre vestimentație, citate despre palate, citate despre noapte, citate despre mere, citate despre frumusețe, citate despre fier sau citate despre bucurie
Ea se duse și iară se întoarse, ca și întâi, fără ispravă și tot cu astfel de vorbe. Mă-sa înțelese că acolo nu e lucru curat și îi dete un ac vrăjit să-l ție în păr, și o învăță ce să facă cu el la întâmplare de ar da peste cineva p-acolo, și o trimise iară. Țiganca, cum ajunse la fântână, cătă în sus și văzu de unde venea în fântână acel chip îngeresc. Iară fata cu părul de aur zise copaciului de se lăsă, luă pe țigancă ca să-i ție de urât, și copaciul se ridică la loc. Stând ele la vorbă, țiganca se linguși și rugă pe fată, ca de voiește să doarmă nițel, să puie capul în poala ei, și ea îi va căuta în cap. Fata se înduplecă și se puse cu capul în poala țigancei, și, când era să o fure somnul, țiganca îi înfipse acul otrăvit în cap, iară fata se făcu o păsărică cu totul și cu totul de aur, și începu a zbura de colo până colo, pân crăcile pomului.
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre păr, citate despre îngeri, citate despre zbor, citate despre păsări, citate despre păr blond, citate despre fete, citate despre curățenie sau citate despre copaci
Delimitări
Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schița acestor ape și munți.
Fiecare floare a răsărit după indicațiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat și am gândit.
Sângele și visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreț întărâtat,
Și am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al țărânii.
Acesta nu e pământul tău, lașule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, lingușitorule și mincinosule,
Care mânjești cu vânzătoare săruturi fața adevărului.
Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre peisaje, poezii despre mâini sau poezii despre marină
Cântec de pomenire pentru morții neștiuți
Oh, pomeniți-i, pururi pomeniți-i
pe morții neștiuți din Hiroshima...
pe gârbovul pescar ce-și împletise
un nou năvod făcut din ochi de soare,
prin care
petalele oceanului sclipeau
ca niște violete parfumate...
pe omul-cal căzut în fața casei
în clipa-n care surîzînd spre prunci
le arăta un animal ciudat,
o veche bicicletă cumpărată,
spunând Cu ea mai pot s-alerg un veac!
pe mamele ucise lângă leagăn,
pe fata care peste-un sfert de oră
și-ar fi văzut logodnicul plecat
de patru ani pe front și-ntors rănit...
pe cei nefericiți ce se rugau
în templele cu umbre de izvoare...
pe pruncii care nu s-au mai întors
din școli... și ale căror șorțuri mici,
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre moarte, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre școală, poezii despre zoologie, poezii despre vânt sau poezii despre ore
Și mergând împăratul la un război, luă și pe fiul său cu dânsul, ca să se deprinză cu ale războaielor. Acolo, nu știu cum se făcu, nu știu cum se drese, că numai ce îl aduseră acasă rănit. Să fi văzut pe mă-sa jăliri și plânsete. Nopțile le făcea zile privindu-l la boală. Iar dacă o ajunse oboseala de nu mai putea sta în picioare, împărăteasa puse pe fata ei din casă, ca pe un om de credință, să îngrijăască de dânsul, și apoi, când una, când alta, erau nelipsite de lângă patul rănitului. Cuvintele cele blânde și înțelepte ale fetei, mângâierile ei cele dulci și neprefăcute, smerenia ei deșteptară în inima bolnavului o simțire ce nu o avusese până atunci, iar mai mult decât toate, cum știa ea să umble de binișor când îi primenea rănile, făcu pe fiul de împărat să o iubească ca pe o soră, căci pare că-i alina durerile când punea ea mâna pe rănile lui.
Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate despre înțelepciune, citate despre zile, citate despre timp, citate despre mâini sau citate despre medicină