omenesc, prea omenesc

Viziune aniversară

Mă aflu prins în astă ţară
Ce-i în conversie linguală
Şi într-un rol prea decadent
De-a strânge banul-detergent.
Curajul ăsta ne mănâncă visul minţii
De câteodată pomenim doar sfinţii.
Închin în cinstea eroilor trecuţi,
Ce tu popor ai început să-i uiţi
Şi-a visurilor ce-au rămas căzute
Pe caldarâmul frunţilor prea mute.
Acum, când timpurile iar ne-o cer
Şi noi privim ostentativ, mizer
Deschide-ţi tu popor căzut
În patima duşmanului cărunt,
Viziunea spre o Românie viitoare
Cu dor, frumos şi bunăstare
Şi-ntoarce gândul spre valoare
Ca să putem avea şi zile viitoare...

poezie de Liviu Reti (24 ianuarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura-n mişcare

Cine şi ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mişcare
Mereu renăscând şi murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, şi creşte, şi iată,
Cu bolţi şi cupole de spumă
Ca nişte scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăştie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, şi alge, şi crabi
Şi se scurge-n pământ?

Cine-ar putea să încremenească odată
Mişcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Şi pentru a nu mai renaşte prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor “Staţi!”
Şi apelor să nu mai fie mare,
Şi-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăşi ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificaţi
În aerul făcut în juru-i ou?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea (pamflet inspirat după maxima lui Publilius Syrus: Crebro ignoscendo facias de stulto improbum (lat))

Iertarea are rostul ei,
Şi tre' făcută cu temei,
Căci chiar de este creştinească,
Nu-i slăbiciune omenească.

Menirea ei e să-i îndrepte
Pe cei ce merg pe căi nedrepte,
Pe cei ce uneori greşesc,
Dar de greşeala lor roşesc.

Chiar Dumnezeu îl mântuieşte
Pe om doar dacă se căieşte
Şi dacă-apoi el se îndreaptă,
Şi merge doar pe calea dreaptă.

De-l ierţi prea des când e-n eroare,
Un prost o ia ca-ncurajare;
De-l ierţi prea des pe-un păcătos,
Din el vei face-un ticălos.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre fericire (extras din "Zăpadă")

Mă gândesc mult la poeziile pe care n-am reuşit să le scriu...
M-am masturbat...
Singurătatea este, în esenţă, o chestiune de mândrie;
te îngropi pe tine însuţi în parfumul propriu.
Problema-i aceeaşi pentru toţi poeţii adevăraţi.

Dacă ai fost fericit prea multă vreme, devii banal.
Din acelaşi motiv, dacă ai fost nefericit prea multă vreme,
îţi pierzi vigoarea poetică...
Fericirea şi sărăcia pot coexista foarte puţin timp:
Ori fericirea vulgarizează poetul,
ori poezia este atât de reală încât îi ruinează fericirea.

poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsneală

Destulă tăcere, prea multă roşeaţă,
pretinsă plăcere ne spală pe faţă,
puţină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.

Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
ţâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.

Trăsneala flatată tresare sagace,
stârneşte turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-şi adapă.

Dau nota de plată bacşiş armoniei,
plictis încărcată şi şperţ poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă să-mi mai dai...

să mă mai adie vânturile de lumină
peste cuvinte...
peste cuvintele iubirii noastre transcedentale,
ecouri din tine să mă mai cheme...
ca atunci...
când îmbrăţişaţi de doruri astrale
ne auzeam sufletele vibrând
pe viorile celeste ale dragostei noastre
iar frunzele timpului cădeau
în padurea noastră.... de argint...
pe noi..
cei care ne iubeam...
pe noi cei care ne iubeam
pe cetinile pline de speranţă....!
O clipă să-mi mai dai
şi-mi e de ajuns...
dacă ar fi prea mult
poate că aş înnebuni
aş fi fără de mine....
aş fi prea mult...... tu

[...] Citeşte tot

poezie de Tamara Negura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea toamnelor cu ploi

Nu-i timpul să ne spunem vorbe,
Nu-i timp să mai vorbim cu patima,
E oră prea întârziată
Şi ne-au rămas doar clipele din ea.

Nu-i timpul vorbelor sucite,
Mai bine ne privim ochii tăcuţi
Ei ne şoptesc printre clipite,
De vremurile când sclipeau dorinţi.

E prea târziu pentru reproşuri
Şi-atâta de târziu să răscolim,
Nu vreau să ne-amintim trecutul,
E de ajuns că-n nopţi noi îl privim.

Ce vânt sleit suflând ne cheamă
Să ne usuce sângele vioi,
Iubitul meu din scurta primăvară,
E vremea doar a toamnelor cu ploi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă

O rugă spre Ceruri se-nalţă,
O stea de pe boltă coboară,
Azi strigă durerea amară
Că frântă prea lesne e o viaţă.

Un înger porneşte Departe,
Iar lumea prea tristă îmi pare
Când sufletul tinde să zboare
Lăsându-ne-n urmă o carte.

Să-ţi fie uşoară ţărâna,
Lin drum să te poarte la aştri,
Purtată de nouri albaştri,
Vegheată de Maica Stăpâna

Spre Raiul ce-acum te aşteaptă,
Tu, mamă, soţie divină,
Te-ndrepţi spre Eterna Lumină!
Noi plângem de moartea-ţi nedreaptă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag, maestrului Valentin David

Amice dragă, mă jigneşti pe faţă,
Eşti plin de draci, din ochi îţI sar scântei,
Din vorba ta se scutură mătreaţă,
Căci o dăduşi, de-a dreptul, pe ulei.
Adevărat, privit din depărtare,
A fi profesor nu e prea de fală,
Dar cântărindu-ţI dura cuvântare,
Se vede treaba, n-ai prea fost la şcoală!
Şi nu mă face, drag amic, acuma,
Ca dascăl ofuscat şi plin de pizmă,
Să cred, cu dinadinsul, iartă-mi gluma,
Că m-am luptat degeaba cu o cizmă!
Eu te respect, ca pe o Lună Nouă,,
Ai şi talent, aş spune, cu căruţa,
Dar fii mai blând, măcar o lună-două,
Să treacă bine nunta lu' Olguţa!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Şi-şi ţine-adânc picioarele în el,
Mulţi zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Şi spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.

Un pic prea arţăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-şi taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste şi credinţă-şi face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Şi, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!