cand te afli cu capul in nori

Cu miros de micsandre

Nu mă mai mir
când în mine rodeşte
fructul smochinului amărui,
dulceaţa gurii tale
înseamnă atingerea iluziei,
crepusculul serii...

Numai atunci urzeşte bucurii
de ţi se topeşte auzul,

trupul înflorind salcâm şi tei
de nu se mai găseşte în el,
macină timpul pe lespezi
pe unde apa n-a trecut.

Întârziind
la tine caut adăpost,
îmi aşezi capul pe genunchi
şi aud norocul cum vine.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam douăzeci de ani...

Era vară,-avem douăzeci de ani, trăiri fervente.
Puţină deşi,-mi era capul plin de-înţelepciune.
Nu ştiam ce-înseamnă Festina lente.
Unde-s acum tinereţea şi fructele ei bune?

Madeline a coborât în livadă
Cu o privire ciudată şi înşelătoare,
Jumătate vino-încoace, jumătate du-te-n colo,
Fluidă,-îndărătnică, sfioasă, visătoare.

Patru ochi luminoşi vedeau viaţa-n culori vii,
Şi-o clipă nu s-au mirat de-acea întâmplare.
Patru buze fierbinţi şi-o singură iubire
Fredonată de inimi fără ezitare.

Atunci am căpătat o înţelegere trecătoare,
Ceva din care nimeni n-a pus nimic deoparte,
Iar apoi, în celelalte zile,-amare,
A rămas un spaţiu de umplut, o moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

pe cararea fericirii eu adesea merg in sensul opus
cu gandul la un singur demon singura m-am distrus
din albastrul cerului cazut-am... ca un sclav m-am supus
acestor vorbe dulci, ucigatoare, ce lacrimi mi-au adus
ma indrept cu pasi timizi spre uitare-a tot ce-a fost
inca nu-mi vine a crede ca prefera sa fie un pacatos
acum ma uit pe geam si la nori nedumerita privesc
de ce cand ploua-s gri, cand ninge-albi, ma gandesc;
de ce bate vantul, de ce misca frunzele usor?
m-as mai intreba de ce tu pe mine m-ai uitat
de cand ca doi copii sub clar de luna ne-am cununat
ce s- a intamplat, de ce ne-am schimbat?
de ce ne uram atat, de ce inca nu ne-am iertat?
adesea stau si la acele clipe rare meditez
si parca in pamant as vrea sa le plantez
dar mi-e ca nimic n-am sa recoltez...
tot ce pot sa fac e... sa incep iar sa visez...

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni dimineaţa

Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii şi în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră

Să nu mă spăl pe dinţi, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toţi) şi toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).

Să stau liniştit în pat toată viaţa,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cavalerului

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.

Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
braţul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morţilor creşte mereu.

Creşte şi luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet şi apun -
creşte numărul morţilor, creşte întruna -
voi muri printre hoituri bătrân şi nebun.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul si nimic

Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.

Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun

Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărnicie

Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputinţe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să ţină?
Cupa pătimirii, de tină şi icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înţelesul aşezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise domesticite

Mi-am domesticit visele.
Deja mănâncă din palma mea
Dar, de fapt, beau roua
Înainte de a cădea din nori.

Nu te ridica
Nu-mi speria visele.

poezie de Zofia Walas din Diamenty czasu (2009), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Şi tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!