te astept iubita mea

Dull: Care e persoana ducelui p-aici?
Berowne: Eu sunt, ce doreşti?
Dull: Persoana mea e mai presus decât persoana lui, pentru că eu sunt ofiţer al Maiestăţii Sale, Regele; trebuie să-l identific pe duce însuşi, în carne şi oase.

replici din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de zâmbet

Dimineaţă,
A mea soaţă
(După ce aseară
Ne-am dat replici, iară
M-a făcut, din nou
Porc, măgar şi bou
Şi ne-am tot certat)
Azi m-a invitat
Fin, la o cafea!
Vin, dar... chiar aşa?

poezie de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Ticăloşilor! Nu mă puteţi exila! Patria mea este acest fir de praf, numit Pământ! Mănăstirea Jilava a fost ctitorită de Matei Basarab, iar generalul Vlad a fost ultimul ei stareţ! (Îşi priveşte cătuşele.) Aţi vopsit frâul în alb şi-i spuneţi libertate?

replică din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul Renault: Ce naiba te-a adus în Casablanca?
Rick: Starea mea de sănătate. Am venit aici pentru tratamentele cu apă.
Căpitanul Renault: Cu apă? Care apă? Suntem în deşert.
Rick: Înseamnă că m-au dezinformat.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un narcisist, pentru că am un puternic simţ al plăcerii izvorâtă din lucrul bine făcut. Mă privesc des în oglindă fără nicio problemă. Îmi place de mine chiar când sunt neîngrijit. Mă îngrijesc. Şi apoi mă privesc din nou, şi-mi place imaginea mea.

citat clasic din Gianfranco Ferre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Limbău! Stai puţin! (Scoate din pachet o ţigară). Ia aici, o ţigară... Statul e generos cu cetăţenii devotaţi...
Limbău (uşor indignat): Mulţumesc! Dar nu trebuie să vă deranjaţi! Eu informez dezinteresat... Îmi place mie să torn... Aceasta este vocaţia mea patriotică...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină...

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ, XXIV (15 aprilie 2013)
Adăugat de cristina gloria oprisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Scumpa mea...
Femeia (brusc redevine tandră, cuprinsă de disperare isterică): Iubi!... Ce jalnic arăţi! Parcă ai fi un asteroid căzut de pe orbită...
Autorul: Nu mă simt bine... Cred că am temperatură...
Femeia: Şi eu ard, dragule! Ard ca un meteorit, care s-a frecat intens de păturile dense ale atmosferei...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia care se parfumează prea mult

Oricând te-arăţi în lume, miroşi atât de bine,
De parcă duci dugheana lui Cosmus după tine;
Miresmele lui grele te însoţesc pe drum,
Umplând întreg văzduhul cu valuri de parfum.
O, Gellia, nu-mi place năravu-ţi usurel:
De-o parfumez, miroase şi javra mea la fel.

hexagramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelili, frumoasili

Mai demult iubeam constelaţiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o maşină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
şi spre muncitoare păroase.
Bat la maşină fără speranţă că va ieşi ceva, şi asta mă şi ţine în viaţă:
speranţa mea disperată că s-a sfârşit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la maşina mea de scris un poem idiot.

A fost aşa: mi s-au dat nelinişti, constelaţii, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar şi asimetric,
sfârcuri micuţe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credinţa în mine
şi-am rămas ca o cheie de ială

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!