feti!ba mea

Că tu exişti

Te urmăresc cu mintea şi cu ochii
Şi te cunosc şi după mers şi după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.

Te văd cum ocoleşti aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aştept cu zâmbet cald sau ochii trişti
Şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că tu exişti.

Că eşti încântătoare şi divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador şi-n gest sublim, să mă supun!

poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Bravo Ciucă şi Măciucă! Sunteţi liberi! Inculpatul Mistică a trecut acum în gestiunea mea...
Vulpescu: E doar suspect...
Lupoi: Suspect e pentru începători, ca tine! Pentru mine e mai mult decât inculpat! Îi citesc vinovăţia în priviri!
Măciucă: Vreţi să-i scoatem cătuşele?
Lupoi: Mai bine scoateţi-i cămaşa! De ce cătuşele?
Ciucă: Să poată scrie declaraţia...
Lupoi: Nu! Dacă e aşa mare scriitor, poate să scrie şi cu mâinile legate...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (se alarmează brusc): Parcela cinci, ai spus? Vezi că e pe-aproape trifoiul lui Gârjoabă! Nu vreau necazuri... Monitorizează cu atenţie măgarii... Ei conduc turma. Direcţionează măgarii spre nord vest... Dă-i dracului de câini!... (Pauză.) Ce face oaia mea cea bucălaie?
Romică: Se ţine de turmă, dar nu paşte. Zbiară...
Baciul (îngrijorat): Ce zbiară?
Romică (încurcat): Greu de descifrat, tăicuţă... Mi-ar trebui alt soft. Face: beeeee! Mesaj abstract... Pur şi simplu zbiară...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iunie 2004, am pornit împreună cu Frank Sulloway, istoric al ştiinţei, într-o expediţie de o lună în Insulele Galapagos, pe urmele lui Charles Darwin. Din punct de vedere al efortului fizic, s-a dovedit a fi una dintre cele mai extenuante experienţe din viaţa mea şi – atâta vreme cât am traversat America pe bicicletă de cinci ori – spune ceva despre ce era în stare să realizeze un tânăr naturalist britanic în 1835. Charles Darwin nu a fost doar un om de ştiinţă perspicace, ci şi un explorator tenace.

începutul de la De ce e Darwin important, Prolog de Michael Shermer (2006), traducere de Alexandru Macovescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Oare mi-ai uitat adresa
drumu-ţi este cenzurat
eşti o târfă oarecare
la câini bună de-aruncat

N-ai fost prima mea iubire
nu mi-ai dat primul sărut
n-am fost primul om din lume
unde naiba-ai dispărut

Cine mai era ca mine
ca o flacără cântam
ard cuvântul primăvară
cenuşa-i culeg din ram

Făt-Frumoasă din poveşti
LIBERTATE unde eşti

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de bunica

De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
şi pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuţă ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniţi,
de mâinile ei gătiţi.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
şi ne trecea ziulica.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis păgân

Iubita mea, mă bate-un gând,
Să-ţi iau picioarele, pe rând,
Să le sărut, pe fiecare,
De la izvor pân' la vărsare,

Să afle buzele-mi setoase,
Că sunt din ce în ce mai groase,
Să simt apoi că-nnebunesc,
In locul unde se-ntâlnesc,

Că e strâmtoare între ele,
Ca la Bosfor şi Dardanele,
Păgân că-i locul, mai avan,
Ca Istanbulul musulman,

Şi să visez că-s un vizir,
Bătând în porţi cu-n trandafir,
Că, larg cad porţile deschise.
Ah! Vise, vise, vise, vise....

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeam singurătatea

Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână şi sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătăţii mării,
Tristeţea ei măreaţă de verde şi opal...

Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca şi copilăria cu cerul ei de stele
Şi viscolul acela de dor nevinovat...

Zadarnic plânge visul, credinţa şi dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înţeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rică: Nu striga, madam, (se târăşte un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
Veta: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine eşti, ce pofteşti, ce cauţi pe vremea asta în casele oamenilor?
Rică (se ridică şi se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi neferic, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire.

replici celebre din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul II, Scena 2, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porci

La ceasul când mama mea era în dureri
au înconjurat casa şi cartierul, toată ţara
a fost arsă în foc, cum arde febra.
M-au urcat într-un camion ca pe atâţia alţii
dezbrăcaţi de viitor. N-am mai fost strigat niciodată
pe numele meu, nimeni nu m-a mai chemat,
aveam doar un număr lung, precum drumul
pe care mergeam, sau mai degrabă,
pe care eram duşi: noi eram porci
cu un număr tatuat,
pe un drum întunecat în mijlocul nopţii.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!