cultura e ceea ce

Da,eu

pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiaţi,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
şi totuşi nu mă înţeleg,
descopăr uimit libertăţi inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca şi cum
ar creşte aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democraţiei originale
ea să străduieşte să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunităţi, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranţele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparţin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras şi râde.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a iubit vreodată şi n-a iubit la prima vedere?

A iubi sau a urî nu stă-n puterea noastră,
Căci voinţa nu este stăpână peste soartă.
Când doi s-au despuiat, deja blestemul iubirii a-început,
Unul trebuie să-nvingă şi-altul să se piardă în sărut;
Unul va suferi mai mult, astfel a fost croit acest proiect,
Deşi-s două lingouri de aur, asemenea în fiecare-aspect:
Nimeni nu cunoaşte motivul, pricina de deochi,
Ceea ce vedem e cenzurat de însăşi proprii ochi.
Când doi sunt egali în toate, dragostea-şi ia la revedere:
Cine-a iubit vreodată şi nu la prima vedere?

poezie de Christopher Marlowe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insistenţă

cu drag, domnului profesor Petre Prioteasa, un poem în "esc"

Profesore, îţi mulţumesc!...
Nu am crezut că mai trăiesc
Un om ca tine să-ntâlnesc,
Ceea ce scrii, eu, când citesc,
Îmi vine-n ceruri să plutesc
Că ai un har Dumnezeiesc!
Am şi momente când zâmbesc,
Dar, câteodată, mai bocesc
La boala ta când mă gândesc!
Vreau să îţi fac un gest frăţesc
Şi un rinichi să-ţi dăruiesc!
Căci în lume cât mai trăiesc
Mi-ajunge unul, şi gândesc
Pot să trudesc, pot să iubesc!
Ca vinul zilnic ce-l servesc
Vreau fericit să te găsesc
Când ne-ntâlnim, în mod firesc,
Şi... crede-mă, eu nu glumesc!

poezie de Irimia-Lucian David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul la bătrâneţe

Poetul la bătrâneţe
între Orfeu şi Morfeu,
izolat de mass-media,

crede că Fălci
este un film despre dentişti.

Îşi aminteşte de sex
ca de ceva care i-a lipsit
în tinereţe.

Descoperă că pacea şi seninătatea la bătrîneţe
sunt o iluzie.

Îşi petrece ziua meditând
la lucruri pe care nu le va face niciodată.

(Ar putea începe o a doua carieră,
dacă ar şti ceea ce întotdeauna a ştiut
că vrea să facă. )

[...] Citeşte tot

poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări în alb şi negru

Dacă mi s-au cuibărit în gânduri iluzii,
sunt departe de realul cognitiv
şi scap din vedere ce mă înconjoară.

În faţa ochilor se perindă trecutul
întâmplări în alb şi negru
într-o rupere de ceea ce cred.

Nu mă plâng dar, nici nu zburd în bucurie,
mă pierd în imagini neconturate clar,
mă îndoiesc de vorbele ce mi se spun
mai ales când sunt oblice.

Dacă iluziile îmi dispar grăbite,
tu contribui cu toată liniştea din cuvinte,
nu mă laşi pradă lupilor vechi,
mă aşezi la masa rotundă cu trei picioare
unde se nasc marile spirite
şi se hrănesc flămânde cu idei.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am uitat să-ţi mai spun că tristeţea mi-e soră de cruce,
Încă din clipa naşterii mele am primit ceea ce alţii s-ar îngrozi să cunoască,
Unii au crezut că pe umeri m-apăsa nenorocul,
Ori blesteme adânci mi-au atins inima,
Nimeni n-a ştiut câtă luptă m-a încăput în tăcere,
Cât cer s-a sfârşit pentru mine într-un timp fără margini,
Aş fi vrut să-ţi repet filmul durerii din pelicula căreia
Răstignirea se zbătea să nu piară,
Îmi privisem retrospectiv carnea înecată de spaime,
Dar pe tine nu te-am mai găsit în pridvorul
Cu îngeri de-o zi...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitralii de sânge

Îmi ţin gândurile în palmă
şi le dau grăunţe
apoi le arunc pe turla bisericii

Cioburi de glas se sparg de dale
şi le şterg cu fire de cer
iubesc ceea ce nu ştiu

Şi mă cobor pe vitralii de sănge
îngerii au uitat să cante
s-au întors în zăpađă

Decor de alb înnegrit
cade în falduri pe pereţi
miros de tămâie ating

Nu vine nimeni să ia anafură
nimeni nu o aude cum stă lângă cutia milei
eu tac în pustiu

[...] Citeşte tot

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa nu
te pregăteşte şi nu
te întreabă niciodată nimic.
Nu o interesează cine esti, ce studii ai, ce vârstă ai, dacă eşti fericit sau dacă eşti pregătit pentru o alta provocare.
Te supune doar unor experienţe şi apoi
te lasă să te descurci.
Dacă te doare şi suferi nu o interesează.
E problema si alegerea ta!
Rămâi cu durerea sau te schimbi.
Cine nu intelege lecţia o va repeta.
Şi vom repeta până când vom învăţa ceea ce avem de învăţat din fiecare lecţie a vieţii.
Altă cale nu ştiu să existe pentru că ea, viaţa, îţi cere in fiecare zi să
alegi... să inveti... şi să continui...
Atat!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul sau nimic

Eu nu doresc în viaţa mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aş vrea,
Să vină cu acelaşi rost!

Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, ştiu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!

Aş vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuţa mea şi hrană!

Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!