cu tine- adrian paunescu

Toţi PSD-iştii sunt oameni de onoare, a spus cu tupeu Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, un individ agramat şi cu fracturi de logică în exprimare

Dé sunt oameni de onoare,
Cum de-ajung la închisoare?
Dragnea, Adrian Năstase ‒
Cel numit şi "Şapte case",

Mazăre, Sorin Oprescu,
Nicuşor Constantinescu,
Miron Mitrea, Ghe. Nichita
(Cel ce-şi urmărea iubita),

Şova, Niţă, Severin,
Maior, Voicu Cătălin,
Bunea Stancu, Hrebenciuc
(Traficantul politruc),

Preşedinţi ai PeSeDe,
Mulţi foşti membrii-ai PeCeRe,
Senatori şi deputaţi,
Toţi cu legea rău certaţi,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (7 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragnea: Liviu Dragnea; Hrebenciuc: Victor Hrebenciuc; Maior: Dorin Lazăr Maior; Mazăre: Radu Mazăre; Niţă: Constantin Niţă; Severin: Adrian Severin; Şova: [...] | Citeşte tot comentariul

Héroine

Inocentul întinse o mână.. aceasta e mâna ta trudită
de trupurile fragile, albe, ale progeniturilor..
Tot cu aceiaşi mână ai să mângâi un animal,
o fiară cu blana aspră şi cu trup pleoştit,
teribil de leneş..
Este lenea venerată precum o virtute a muncii, oare?

Iubito, afundă-ţi degetele mici şi solzoase
în osânza, în părul sârmos al acelei eterne fiare,
împleteşte-i cârlionţii, dacă poţi..
şi începe-i un cântec despre mine,
despre aventurierii liberi ori despre anticii astronauţii
care, niciodată nu s-au mai întors pe pământuri..

Oricum nu mai ştii de eşti fecioară, ori făt,
smulgându-i cornul fiarei, întinzându-i gâtul...
Nu uita să-i prinzi picioarele dinainte îndărăt..
şi înveşmântează-i în safire râtul..

Teribil şi curajos peste măsură

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti creator

În cântări de bucurie
Izbucnesc ‘naintea Ta
Stelele de dimineaţă,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toţi ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?

Poarta morţii ai deschis-o
Doamne îţi e supusă Ţie
Cerurile îţi scot toate
Strigăte de bucurie.

Tu cunoşti drumul ce duce
La locaşul de lumini
Tu pe spini şi pălămidă
Le poţi transforma în crini.

Împarţi a luminii cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie de dragoste

hai pe la mine deseară -
nu te-am mai văzut de mult

adu toate spaimele şi îngrijorările tale -
voi râde cu poftă de ele mai încolo

invită-ţi şi demonii la mine
ca să mă distreze cu cele mai mari laşităţi ale tale

vino şi cu speranţele tale de viitor
ca să ţi le ucid una câte una
şi-apoi să plângem împreună după ele
îndelung

îndrăgosteşte-te nebuneşte de mine
şi-ţi promit că mă vei părăsi furioasă şi dezgustată
la următoarea lună plină

adu şi câteva întrebări despre viaţă şi moarte
pe care o să le discutăm amândoi

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaure

la moartea lui Adrian Antonescu

Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Şi-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ţi mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?

Mereu am amânat, şi eu şi tu, scadenţa
Şi n-am creat noi punţi, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Şi temeri s-au născut, absurde, nefondate.

M-ai prins nepregătit cu goana-ţi prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Şi-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunţ la ziar cu vorbe cugetate.

Ce-aş mai putea sa-ţi spun şi cum să-ţi trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmaşi direcţi?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie de timp

Avem nevoie de timp pentru a creşte şi a descoperi că suntem tot mai mici,
avem nevoie de iubire pentru a înţelege că a dărui este mai înainte de a primi - o lege nescrisă,
avem nevoie de lumină pentru a şti unde să fugim din calea coşmarului întunericului din noi,
avem nevoie unii de alţii pentru a realiza cât de neciopliţi suntem cu toţii,
da, cu toţii
avem nevoie de Dumnezeu Creatorul cerurilor şi al pământului pentru a ne lăsa ciopliţi în chip de sfinţi de mâinile nevăzute ale Marelui Sculptor.

Deşi puţini înţelegem
şi mai puţini acceptăm mustrarea cioplitorului
dar cei care rămânem până la capăt
vom vedea
în micimea noastră
că am fost mereu iubiţi,
înconjuraţi numai de lumină.

Avem nevoie de timp pentru a transcende clipa
într-o eternitate.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi în care

"Răbdare însă, vine o zi
Când legăturile s-or frânge
Când sufletul nu va mai plânge
Ci înălţat va întrezări
Lăcaşul veşnic ce-i va fi
Lumina care nu se stinge!"
(Iulia Haşdeu)

Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise
Acea zi ea schimbă toate, forţe noi vor fi trimise
Ca să scoată la lumină câte-n lume-au fost comise.

N-o mai fi ură pe lume şi nici fapte neadmise
Răii ei umple-vor locul, milioane de abise
Va veni o zi în care porţile vor fi deschise
Va fi ziua împlinirii milioanelor de vise.

Va fi ziua întâlnirii, fericiri ce nu-s descrise
Leul cu mielul va paşte, câmpii multe cu narcise

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări nocturne

Aprinsul întuneric e-al nopţii care vine.
Mă fericesc iluzii ce încă n-au suport,
Şi nu ştiu printre gene ce licăr mai rămâne,
Când vinovat absolv tăcerii ultim ort

Abisuri mă aşteaptă când încă pentru mine
Orbecăirea zilei e ţelul lui suprem
Nu-i linişte sau pace, nici loc pentru mai bine,
Când laurii virtuţii sunt puşi pe un catren.

Mi-am rezervat eu însumi un loc pentru-a mă cere,
La sufletu-ţi fierbinte când rece mă topesc,
Şi văd fără speranţă că nu mai am putere,
Să-ţi spun în nebunia de-acum ca te iubesc.

Mi-e teamă chiar de ziua care va-ncepe mâine,
Din întuneric umbra iubirii s-a desprins
Şi patima tăcerii prin lipsă mai rămâne,
Să suplinească golul ce visul mi-a cuprins.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeti desuete

Bantuie tainic umbra unui menuet
Raspandind cu pasul sau usor
Parfum de pian cu coada violet
Sau de liliac afon si inodor
Scartaie urma lasata pe parchet
De soapta unui do minor
Si ganduri cadentate de profet
Alunga rima din colindator
E seara zilei cand gandurile-apun
Ploua cu dintii soarelui de ieri
Ninge cu vorbele groparului nebun
Adie vantul marilor taceri...
Si ca o viespe grasa la magiun
Trag ganduri mari sau doar pareri
La mintea obosita de parfum
A ultimului eunuc strajer...
Sunt singur peste toate cate stiu
Fac curte gandului nespus
Ca as putea candva sa scriu
Atatea cate nu s-au spus

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Batista
Adăugat de Olga Arghir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare PSD-istă

Fiind trist, doresc în vis să ancorez într-un fiord;
Acolo de pe vas aş coborî cu o havană fină-n bot
Să îmi expun mândru dorsalii de autentic matelot
Şi o codoaşă ghes să-mi dea: vă rog poftiţi milord.

Neras, eu aş clipi cu vino-ncoace spre o negresă
Ce decoltate nuci de cocos pe chei mi-ar prezenta,
Să-mi scarpin dezinvolt cocoşul de categorie grea
Calm recitând din Kipling cu palma grea pe fesă.

Ea mi-ar găsi în buzunar batonul tare de Africana,
Eu cu un deget să-i întind elastic de chiloţi maron,
Făgăduind o sumă grasă ca un romantic fanfaron
Să negociez autohtonele cutume de cojit banana.

Şi către clasica colibă sa purcedem, cuplu suduit
De-un ciung mulatru pângărit de desele poluţii;
Cu hispanică ardoare, ca-n sângeroase revoluţii
Pe recamierul roş presta-vom amorul pervertit.

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!