nu avem viitor

Când Dumnezeu va veni

Când Dumnezeul nostru Sfânt
va coborî pe pământ,
Pe planeta nostră albastră
cu suflare omenească,
Va face cu voia lui
un rai al pământului.
Noi care locuim pământul
şi-n rostire avem cuvântul,
În noul rai, îngeri vom fi,
pe Dumnezeu vom slăvi.
Cu necuvântătoarele
vom umple ponoarele.
împreună vom trăi,
cât soarele va dăinui.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda sferelor

Însămânţat cu peşti şi-n munţi e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată şi-n zare li se
pierde lin şiragul.

Un lan de galben grâu foşneşte-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ţine-n
inimă încă o dată sămânţa care va spori-o
veacul.

În toţi, ce timp adînc, ce vreme-naltă şi-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.

Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură şi mai caldă,
seminţele-s oglinda sferelor.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, o să ne avem

Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
şi nu m-am ars,
am simţit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (16 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroilor, slavă!

Ne cheamă duhurile lor
Şi ne-or chema şi- viitor
Ca împreună să venim
Şi amintirea s-o cinstim.

Bărbaţi viteji, ei pentru noi
De-a pururi s-or numi eroi
Pe-altarul ţării încercaţi
De Domnul Sfânt predestinaţi.

Iertare fraţilor acum
Să cerem, fie şi postum,
Că ne-am mândrit cu jertfa lor,
Cu faptele eroilor

Şi-am cam slăbit al forţei tun
Cu gândul la un trai mai bun.
Să aninăm astăzi cu toţi
Al sufletului crin la porţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am privit

Când te-am privit... am văzut o lume-ntreagă
Şi inima a început cu-adevărat să-mi bată.
Atunci am realizat că eu îţi sunt dragă
Pe drumul vieţii noi avem comună soartă.

În tainele ochilor tăi definitiv m-am pierdut
Şi-n piept am simţit focul unei pure iubiri,
Emoţii puternice, unice, toate într-un minut
Vor rămâne în cartea vieţii pagini de amintiri!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preventiv

femeilor din neamul meu
le-a fost inoculat un ser
cules din raza lunii
pentru minunea ce va fi
când pot să nască
aşa de neagră şi adâncă
povestea lumii
undeva
cu mult mai presus
de cuminţenia trainică
a pietrelor neamului meu
preventiv se aude ecoul
acelora ce nasc sau vor naşte cândva
copaci scorţoşi
neînşeuaţi de raza ce curge umilă
în viitor
peste chipul atâtor femei din neamul meu
primejdia paşte nestingherită
ele poartă la sân şi hrănesc preventiv
o lumea aproape hilară

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După catastrofă

Gândeşte-te că mai avem motive,
De fericire şi de bucurie,
Că eu sunt viu şi că şi tu eşti vie,
Şi n-avem îndoieli definitive.

Că nu ne bănuim de nicio boală,
Că moartea încă pare-a fi poveste,
Că dintre toate numai viaţa este,
C-am depăşit secunda infernală

Şi poate o sentinţă, ghilotină,
În nu ştiu care clipă ne aşteaptă
Şi vom muri de-o zodie nedreaptă,
Nu ştim nimic din ce va fi să vină.

La cumpănă, şi dreaptă, şi nedreaptă,
Să fiu senin şi să rămâi senină.

poezie celebră de Adrian Păunescu din "Iubiţi-vă pe tunuri, 1981
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţelul vieţii

Părinţii-l văd un ţel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalţă prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine să asculte.

Deprinderea spre viaţă stă în exemple.
Părinţii ştiu să mustre, să contemple,
Exuberanţa vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilaşii ştiu noul să-l importe.

Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-şi pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.

Copiii visează uneori să crească,
Ca unul, altul, să se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot să deprindă bunele maniere.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, români...

De la China pân'la Rin
De geto-daci pământu'i plin.
De la Vistula'n Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Mulţi au fost, puţini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori –
Ca şi hoardele de ciori.
Peste daci s'au aşezat,
Pânea toată le'a mâncat.
Aurul lor l'au luat,
Iar naţia le'a furat.
Urmaşii geţilor de azi,
Noi, români, ca nişte brazi,
Ne împuţinăm mereu,
Căci n'avem un Deceneu...

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un moldovean (rusofon), după BREXIT (rondel pamflet)

Mî gavarim moldovieneşti
Cu votca-n cap mî gavarim
Ca celovec în ţintirim
Da nicagda, în mod fireşte...

To day din Londra azi la peşte
Nici ni haciu sî ni oprim
Mî gavarim moldovieneşti
Cu votca-n cap mî gavarim...

Avem sloboda, gangureşti
Alt celovec ci îl iubim
Ia tî liubliu pi englezeşti
Ci haraşo putem sî fim...

Mî gavarim moldovieneşti!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!