moarte bunicului

Cenaclu

Cenaclu, grupare hazlie,
Aţi speriat pe literaţi
Cu câte şpriţuri vă trataţi,
De parc-aţi vrea pe năsălie

Licenţioasă poezie
La jartiera divei agăţaţi
Cenaclu, grupare hazlie,
Aţi speriat pe literaţi

De Moarte faceţi băşcălie
Cortegiu de îndoliaţi,
Cu morţii-beţi aliniaţi
Coliva bardului mâncaţi
Cenaclu, grupare hazlie...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Obedenaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi

La plecarea cocorilor

De ce oare atâta plânset
Pentru un anahoret,
Doar dispare-o păsăruică
Din noian de păsăret.

Dacă dispare cocorul
Din acel unghi umblător
Nu-i bai, fiindcă, rapid locul...
E luat de cel următor

Şi-acel unghi înaintează
Fără a face ocol,
Viaţă, moarte şi iar viaţă
C-un picuţ de protocol...

Locul nu rămâne gol.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

H.O

O stradă şi o uşă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veşnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârşit,
Glasu-aşteptat chiar mă va aştepta,
Lung şir de zile se va destrăma
În pacea nopţii-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Şi un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplineşte aşteptarea,
O dată scrijelită şi uitarea.

poezie celebră de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea fără copii

Cum ar arăta...
Jocuri, jucării, colinde moarte
Cimitire de şotroane
Grilaje.. coarde de sărit
Cruci balansoare
Clopote scrănciobe
Icoane tobogane
Geamgii ar da faliment
Căţei străzii trişti
Oraşe cenuşii cu pereţi curaţi
Grădiniţe şi şcoli mausoleuri de veselie
Flăcări de plastilină lumânări
Caiete mâzgâlite fotografii
Şi oare... fără copii
Noi adulţi... vom mai iubi?

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşitul

Scapă din vedere teama şi uită de moarte
se grăbesc să prindă timpul care fuge
uniform şi egal,
nu rămâne la nimeni dator.

Când îţi torni în pahar imprudenţa
fără să vezi adâncul ce trupul ţi-l cheamă
cu întâmplări negre de mercur alb,
viaţa nu vrea să mai curgă.

O adiere ce flutură nelinişti de ospăţ,
goleşte aripa de penele zborului
şi înnoptează pe tărâmul morţii
nesfârşitul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânţând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleştare ocolind amarul.

Otrăvi, esenţe, mările cuprind,
albastrul iod şi sarea, ferecate
în zeama scoicii, viaţă strălucind,
în alge de talazuri legănate.

Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de muşeţel uitând de sine,
şi-n scoici pictând culorile bogate.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna spânzuraţilor

În pădurea cu spânzuraţi
copacul atârna la intrarea în moarte.
Tu veneai ca o sfoară dintr-un semn de carte.
În miros de coarne
mirosea a carne.
Soarele gemea Luna pe o parte.
Ne spălam cu pământ pe dinţi
şi cu slănină pe cap
cu buze de mure
pe ochi
cu crengi pe mijloc
cu foc ne întineream vorbele
cu un zâmbet ne uscam rufele
cu cleştii ne smulgeam cuvintele
cu lupii ne iubeam prin zăpada
roşcată
în care te-am găsit sfârtecată...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea putin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!