o stana iarna

* * *

Încă mai ninge fraged
cu straturi de lumină
iar cerul nu se-ndură
s-oprească funii
să nu ne însuşească
îngerii

încă mai ninge fraged
subţire şi în dungă
iarna poartă-n aluzii
născut abia un ied.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multaşteptata

Se ciondănesc la geamul meu doi porumbei tomnatici,
Că primăvara-ntârzie şi de-aia sunt apatici;
Soarele pal şi bosumflat, uitând să încălească,
Trimite săgeţi îngheţate ca să mă trezească.

Mi-e-atât de dor de-un ghiocel, cu floarea lui plăpândă,
Să sper că nemilosul ger nu va mai sta la pândă;
Mă doară ochii aşteptând, păsările să vină,
Să văd iar pomii înflorind, să simt cald şi lumină!

Şi greierii s-au săturat de-atâta iarnă lungă,
Gândind că lumea s-a schimbat, acum pare-ntr-o dungă!
Că de atâta hibernare, strunele-au ruginit,
Şi tare se mai tem să cânte... glasul le-a răguşit!

Doar oamenii-s de ne-nţeles, acum, ca-ntotdeauna,
Ei de mult s-au obişnuit cu frigul şi minciuna,
Au şi uitat să preţuiască fiecare clipă,
Dar azi au evoluat: guturaiu-l dau pe gripă!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iarăşi, ninge

Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-al timpului astâmpăr

Ce mi-s nori zăcuţi pe umeri şi potop de gri în ochi,
Inculpări cu care iarna cearcă-a-ncătuşa răbdarea,
Cu un dor nebun de soare secer recele-i deochi,
Cu un curcubeu în floare îi acopăr disperarea.

Arogante, noi cărări cer, în tălpi, adăpostire,
Când în oase geme-astâmpăr, apatia a-mi trezi
Şi o noapte ascuţită îmi vrea somnul vămuire
Pentru îndoit frământul, ce mă fierbe-a dezrobi.

Dar deznod clipei aripa, strivind oase ruginite
Grijilor, ce nopţi adastă cu, al insomniei, rost,
Ca o barcă norocoasă, sparg plămezile ispite
Şi la ţărmul de cuvinte ancorez în adăpost.

Melancolică-s pe timpul ce îmi uită rugăciune,
Iert al rătăcirii spor, binecuvântând speranţa,
Din metafore împletesc scară până la minune,
Denigrată de regrete, urc în vis cu siguranţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învâţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

În vale, copiii se dau pe gheaţă,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt îngheţaţi şi stingheri.
Se pregăteşte o noapte geroasă.
Totul e rece şi alb,
Şi deşi mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de săptămână de poet cu pana-n mână

Început de nou decor,
În care alte şi alte
Frunze vor pica în zbor
De pe crengile înalte.

Ram rămas la înălţime
Peste iarnă desfrunzit,
Până primăvara vine,
Asta-s, m-am obişnuit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stampă

Mărul din faţa casei
s-a gârbovit, parc-ar fi mama
în crepusculul toamnei
Şi an de an se uscucă ram cu
ram, celulă cu celulă,
ne amăgim punând o proptea
mamei, sprijinind într-o
cârjă mărul,
tremurăm înspăimântaţi,
ne aşteaptă
o iarnă pustiitoare...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ai

Mai ai de scris cu mine, Doamne,
Şi de-aia mă mai ţii pe-aici
Şi nici în vântul astei toamne
Nu mă pici.

Mai ai ceva de scris cu mine,
Căci altfel nu pot să-mi explic
De ce, văzând că iarna vine,
Nu mă pic.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (17 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!