divina

Dimineaţa zorilor

Iubesc că aşa sunt eu
Până când viaţa-mi îngheaţă,
Şi te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineaţă.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineaţa zorilor.
Uite, în cafea ţi-am pus,
Picături de apă vie
Şi cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiat lux

Demiurgul, intr-un cadru sferic,
Tot eboşa un punct pe întuneric
Şi se gândea, în sinea Sa, la un Pilat
Care va ridica, la cub, un Pi pătrat.

Sămânţa cuvântului viu
Călătorea prin beznă şi pustiu,
Lovită de dorinţa prinderii în vers,
La răsărit de univers.

Era şi Timpul, şi Sorocul
Ca Joe să sfinţească locul
Şi puse punctul pe abscisă,
Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.

Dorinţa gândului de Zeu
S-a trasformat în Prometeu!
Din cer cădeau petale de lumină...
Şi-abi-atunci a început joaca divină.

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întâlnit cu Rank la cină. Bucuria lui e vulgară. Face calambururi şi vorbeşte prosteşte. Nu o bucurie divină, ci nişte glume... Ne-am sărutat într-un taxi. Sărutul vine cu uşurinţă când s-a aprins o flacără între doi oameni, un curent. Deziluzia nu înlătură totul pe loc. Trebuie să ardă până la capăt. În plus, eu iubesc un filozof tragic cu un uriaş izvor de dragoste şi sentimentalism evreiesc. Eul lui curent, eul lui vulgar, este mereu un pic răsuflat. Sufăr de o foame de miraculos.

Anais Nin în Incest (13 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Betleem în miez de noapte

La Betleem în miez de noapte
Iată s-a făcut lumină;
A sosit pe neaşteptate
Însăşi Gloria divină
Ce din vremi îndepărtate
Aşteptată era să vină.

Îngerii străbat Cetatea
La păstorii din câmpie
Şi la cei care "Dreptatea"
Aşteptau din cer să vie
Pentru-a ne preface "noaptea"
Într-o "zi de bucurie".

Tot văzduhu-a îmbrăcat haina
Sărbătorii minunate
"Untdelemnul" şi "făina"
Sunt din Ceruri revărsate
Căci a răsărit Lumina
Să Domnească peste noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de aprilie

Floare de aprilie
Firavă şi blândă, ai ales să-mi fii
Dar de nuntă.
Acum faci parte din inima mea.
Eşti lumină solară
Şi vrajă de stea.
Eşti cântecul primăverii
Şi ploaia de muguri ce se închină
La substanţa divină.
Eşti râul ce curge zglobiu
Prin sufletul meu generos şi pustiu.
Eu sunt buchetul de maci
Peste care cu buzele calci,
Ca pe poteci de azur.
Sunt Soarele tău de acum!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă a sufletului

Iubirea este ca un pom
Un verde crud si vrăjitor
Sădită în sufletul de om
Un teren fertil si hrănitor

Ai apărut în viaţă sau erai
Tu coroana mea imaculată
Ori rădăcini de mult aveai
In inimă ai fost instaurată

Te nalţă ca plopii către cer
Râuri de lacrimi sau format
Iubire înconjurată de mister
În rădăcina sufletului bogat

Frumoasă si seducătoare
Sufletul mi porti în lumină
Iubire tu nu esti muritoare
Oglindă a sufletului divină

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În încercarea de a da formă nemărginirii

desenez grafice în care aşez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puţină

toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia spirituală se opreşte atunci când devii dependent de o persoană. Euforia iubirii este rezultatul fluxului energetic care se creează între doi indivizi. Când apare iubirea, cei doi îşi dăruiesc inconştient energie şi se simt copleşiţi. Dar atunci când unul dintre cei doi se aşteaptă ca acest sentiment să vină numai de la celălalt, el se desprinde de energia universului, de energia divină şi depinde tot mai mult de energia celuilalt, care pare să nu îi ajungă niciodată.

James Redfield în A opta viziune
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea învierii

În miezul nopţii când lumina vesteşte
minunată învierea,
prin suflet curge suflul bucuriei.

Ruga fierbinte se preface-n pâine,
vin, caş dulce şi ouă încondeiate
ce dau culorilor durerea patimirii,
capătă strălucire divină.

Îmi amân privirea-n pomii înfloriţi,
să primesc frăgezime în gânduri
darul de al întâmpina înviat pe Iisus
şi de a vesti şi celorlalţi.

Dimineaţa limpede ca după mântuire
aduce acasă curăţirea
ca o boare din care respir
cuvinte vii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!