sa ne iubim luni cu patos

Exerciţiu din asfinţit

Urcăm scările dealurilor în căutarea fagurilor iubirii,
Ne aşezăm la masa soarelui în scăunele de flori,
Ne iubim privind împrejur până în apusul amintirii,
Până clipele îşi destramă frumoasele culori.

Încercăm scara fericirii fără de sfârşit
Ori de câte ori în stomac fluturii aleargă,
Nu ne gândim să ne întoarcem de unde am venit,
Vibraţia noastră este întreagă.

Am ieşit din mine scrâşnind în viteză,
Furtuna cu fulgere nu ne spală de păcate,
Lumea ne aşează într-o mare paranteză
Socotind fericirile clipei şi visele deşarte!

Am urcat dealuri şi ne-am iubit,
Exerciţiu perfect vine din asfinţit!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zile trăim azi

Vai! Vai de tine ţară fară lege...!
Umblăm în beznă de vreo trei decenii,
Primim cuvinte dure şi ciomege,
Ajuns-am rău, sămânţă-a buruienii!

Lovim, lovim în semeni şi în bestii,
În palme, singuri ne vom bate cuiul!
Uitat-am dansu' lebedei prin trestii
Şi caprioarei să îi iubim puiul!

Dar ce greu o să ne mai ducem crucea
Şi nu vom mai privi spre cerul azuriu,
Deja paşii ne poartă spre răscrucea
Cu drumuri ce ne-or duce în pustiu!

Ce zile trăim azi în ţara fără lege...
Şi Dumnezeu, curând, o să ne nege!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost...

trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viaţă întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te aşteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai ştie, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău şi plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veşnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauţi alt bărbat şi alt tărâm de dor
aşa este în viaţă
totul este trecător

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Orga stelelor îmi cântă pe clape
Alergăm prin nesfârşirea de lumină,
Inima ta de inima mea e aproape
Lumea-i a noastră de iubire plină.

Îngeri cu aripi de argint
Ne duc spre catedrala iubirii,
Aşezată-n locul cel sfânt
Pe catafalcul nemuririi.

Îmi zâmbeşti cu gura o floare
Se aprind luminile din stele,
Cât eşti de încântătoare,
Cu şuviţele-ţi rebele!

În curgerea timpului, divină,
Păşim înainte sub bolta cerească,
Contopiţi mână în mână
Ne pierdem în fericirea noastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (mai 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

vreau să pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu păsări care sorb rouă din petalele fine
vreau să zugrăvesc pereţii cu stele si sori
casa mea de vis se-ntregeşte cu tine.

iubitul meu făptura ta e un poem sublim
scris de Dumnezeu în universul sacru
martor este vântul când noi ne iubim
vreau fiecare sentiment să îl consacru.

ascultă-mă atent când îţi declar iubirea
cuvintele cântă calde doruri de vară
sunt mereu romantică astfel îmi e firea
zilnic un poem din mine-o să răsară.

trăiesc cu tine un miracol- cinstirea
e liberă simţire precum pasărea rară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea din cireşul din Grădină

Îmbătrânim, femeie, şi suntem tot copii,
Împătimiţi de jocul ce se numeşte viaţă,
Şi care va rămâne în urmă-ne, să ştii,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la faţă.

Îmbătrânim, femeie, şi nu regret decât
Că ne-am jucat ca proştii, în loc să ne iubim;
Te-aş prijoni din visuri în braţe, întrucât
Ne-ntinereşte jocul şi noi îmbătrânim.

Coboară-te din pomul cireşelor ce-ţi plac,
Visând că sub rochiţă te vor privi spontan
Băieţii pentru care simţi fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.

Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ţi-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţa mamei

Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald şi bine,
Căci o fiinţă bună şi dragă
E mereu lângă mine.

Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai şi viaţă,
Dar cu vorba ei blândă şi dulce
Mi-a dat şi o bună povaţă.

Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toţi îmbătrânim şi când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povaţă toţi trebuie s-o ştim.

Eu o cred pe mama,
O înţeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul şi inima
Mereu va fi cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cină în doi

Cer albastru, vânt de vară,
Lumânări, dulce vioară,
Clinchet de pahare fine,
Tu surâzi, doar eu cu tine

Ne dansează ochii valsuri,
Inimile fac popasuri
Între vis şi realitate,
Stele sus, în suflet şoapte

Te sărut încet pe mână,
Chipul tău pare să spună,
De ce eu? Şi simţi că zbori,
Te privesc adânc... fiori

Şi mă bucuri... şi te am,
Mă întreb cum de eram
Fără strălucirea ta,
Existam... altundeva

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul verii în suflet

Ca un copil râzgâiat
plânge timpul înscăiat
căci vara în avans e de pripas,
oprindu-se pentru un meritat popas.
Dar ea se va întoarce,
de mână o voi prinde,
firul vieţii împreună îl vom toarce
până la fine parcursul vom cuprinde.
Dar până atunci, cu vara trecutului rămân august,
niciodată uitată, nicand fără gust,
ca-n cântecul "aroma gheţii fierte"
las inima să-mi cânte mezzo-forte.
Străzi goale, voci îndepărtate, mâini încrucişate,
gustul sărutului de complicitate,
rezolvarea cuvintelor încrucişate
în singurătatea după-amiezelor înnorate,
ascultând ecoul amintirilor plecate...
Bătrâni singuri, uitaţi, observând de departe
marea ce le vorbeşte cu patos de stele căzătoare,
de nopţi cu ţânţari şi cântec de greieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poseidon şi Afrodita

Cu frumuseţea ta divină
Faci şi îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.

Eşti ispită şi canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân şi Faraon,
Zeul antic arătos.

Sunt Poseidon, zeu al mării
Şi trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.

Tu poţi să fii Afrodita,
Zeiţa patimilor mele,
Aş vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!