proverbe+despre+animale

Ilsa: Rick, trebuie să vorbim.
Rick (beat): Aha. Am păstrat prima sticlă, ca s-o beau cu tine. (Îi dă un pahar.)
Ilsa: Nu. Nu, Rick, nu în seara asta.
Rick: Mai ales în seara asta.
Ilsa: Te rog... (Rick toarnă în pahar.)
Rick: De ce-ai venit tocmai în Casablanca? Există şi alte locuri.
Ilsa: N-aş fi venit dacă aş fi ştiut că eşti aici. Crede-mă, Rick, ăsta-i adevărul, nu am ştiut...
Rick: E ciudat cum vocea ta nu s-a schimbat. Încă o aud în urechi: "Dragul meu Richard, voi merge oriunde cu tine. Ne vom urca într-un tren şi nu ne vom mai opri..."
Ilsa: Rick, nu! Ştiu cum te simţi.
Rick (zeflemitor): Ştii cum mă simt. Câte zile am fost împreună, iubito?
Ilsa (e pe punctul de a plânge): Nu le-am numărat.
Rick: Eu, da. Am numărat fiecare zi. Cel mai bine mi-o amintesc pe ultima. Finalul furtunos. Un tip stând pe peron, în ploaie, cu o privire comică pe chip pentru că inima tocmai i-a fost scoasă din piept.
Ilsa: Pot să-ţi spun o poveste, Rick?
Rick: Are un final furtunos?
Ilsa: Nu-i cunosc finalul încă.
Rick: Bine, continuă. Spune-mi povestea. Poate va apărea şi finalul pe parcurs.
Ilsa: Este vorba despre o fată care tocmai a ajuns în Paris din oraşul ei natal, Oslo. Ea a întâlnit, în casa unor prieteni, un bărbat despre care i se povestise mereu. Un bărbat curajos şi deosebit. El i-a arătat fetei o lume frumoasă, plină de ştiinţă, de diferite gândiri şi idealuri. Tot ce ştia şi devenise i se datora lui. Ea nutrea pentru el sentimente de admiraţie şi veneraţie... sentimente pe care le credea a fi iubire.
Rick (cu amărăciune): Da, frumos. Am auzit odată o poveste. De fapt, am auzit multe poveşti la vremea mea. Se împleteau cu sunetul unui pian ce cânta jos, în salon. Începeau mereu cu: "Domnule, când eram copil, am întâlnit un bărbat." (Râde.) Ei bine, cred că niciuna din poveştile noastre nu este foarte amuzantă. Spune-mi, pentru cine m-ai părăsit? Pentru Laszlo, sau sau au existat alţii în afară de el? Sau nu eşti genul care spune? (Ilsa se retrage încet, plângând. Rick îşi lasă chipul în mâini, trist, ştiind că a spus cele mai nepotrivite lucruri.)

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Darcy: Aşadar, asta credeţi dumneavoastră despre mine. Vă mulţumesc că nu aţi omis niciun detaliu. Poate că aceste ofense ar fi putut fi trecute cu vederea dacă orgoliul dumneavoastră nu ar fi fost rănit de sinceritatea mea.
Elizabeth Bennet: Orgoliul meu?
Domnul Darcy: În a admite că există o urmă de îndoială în privinţa relaţiei noastre. Credeţi că aş fi în stare să mă bucur pe seama situaţiei materiale precare a familiei dumneavoastră?
Elizabeth Bennet: Şi acestea au fost cuvintele unui gentleman. Din prima clipă în care v-am întâlnit, aroganţa şi înfumurarea dumneavoastră, indiferenţa egoistă pe care o aveţi faţă de sentimentele celorlalţi m-au făcut să-mi dau seama că sunteţi ultimul bărbat din lume care m-ar putea convinge să mă căsătoresc cu el. (Se privesc timp îndelungat, ca şi cum ar urma să se sărute.)
Domnul Darcy: Iertaţi-mă că v-am irosit timpul, doamnă.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu ştiu; poate... Printre ele s-a numărat şi blondina noastră micuţă, Maria. Ceea ce ştiu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut şanse, eşti drăguţă... Tu, Maria sau alta. Dar aşa...
Sonya: Aşa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu ştiu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poţi schimba ceva.
Lucian: Nu înţeleg...
Sonya: Dacă tot o iubeşti atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că şi ea te iubeşte pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu ştiu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubeşte. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândeşte mereu la tine, atât de mult, încât vorbeşte şi noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubeşte, e singura explicaţie.
Lucian: Posibil... N-aş putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să ştii dacă te iubeşte sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găseşti jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauţi în timp ce ea nu este în cameră; îl ţine întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu ştie de existenţa jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuieşti?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluţie pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te linişti, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăşi împreună cu ei; aţi stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolt: Bine, băieţi, dar chiar trebuie să plec.
Blake: Ştiu, ştiu că eşti un câine ocupat, dar dacă ai un moment ne-ar plăcea să îţi dăm câteva sugestii cu privire la film. Tom are idei mai bune, aşa că îi dau cuvântul. Tommy se află sub lumina reflectoarelor! (Tom îşi drege vocea.) Aşteaptă!
Tom: Extratereştri!
Blake: Surpriză!
Bolt: Extratereştri?
Tom: Publicul iubeşte extratereştri.
Blake: Aşa e!
Tom: Va fi un succes imens, omule! Imens!
Blake: Nu ne poate ajunge!
Bolt: Da... îmi place. Dar să vă spun ceva. Daca mă ajutaţi să o găsesc pe Penny, fata din film, atunci m-aş bucura să aud mai mult despre ideea cu privire la extratereştri, dar pe drum.
Blake: Avem o şansă!
Tom: Nu intra în panică! Aşa ai dat-o în bară cu Nemo!

replici din filmul artistic Bolt
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporter: Mă aflu alături de Brooke Davis. Brooke, ne poţi spune ce simţi în legătură cu această tragedie?
Brooke: Ar trebui să-ţi fie ruşine. Copiii care sunt acum în liceul ăsta sunt îngroziţi că cineva le va pune pistolul la cap în orice moment şi că vor muri; şi tu vrei sa ştii ce părere am despre asta? Durerea noastră nu e o comoditate pentru voi. Nu e o ştire care să vă ofere audienţe mari. Mâine sau poimâine sau săptămâna viitoare, când ne vom întoarce la şcoală, schimbaţi pentru totdeauna de o zi a cărei amintire nu ne va părăsi niciodată, voi unde veţi fi? La următoarea tragedie, înfigându-vă microfoanele în faţa următoarei persoane distruse, întrebând-o cum se simte? Doamnă, ăsta nu e jurnalism. Nu contribuiţi cu nimic în societate. Sunteţi vulturi, daţi târcoale cadavrelor, dar vă hrăniţi cu cei vii. Asta simt eu. Dar ceva îmi spune că nu veţi da asta pe post.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Ce distrat e!
Stela: Distrat doar?! Parcă-i căzut în cap! Rău de tot.
Maria: Mai mult chiar: Parcă-i drogat.
Lucian: Hei, ce tot vorbiţi despre mine, de parcă n-aş fi prezent aici, cu voi?
Maria: Păi, scuze, Luci, dar în momentul de faţă, chiar aşa eşti; absent total.
Lucian: Poftim?
Maria: Ah, Luci, poate că eşti aici, lângă noi, dar mintea ta zboară aiurea, pe undeva, doar în jurul Liei. Deci, clar, parcă eşti drogat!
Lucian: Te-am auzit, să ştii, blondo. Drogat, eu?! Cum aş putea fi drogat?
Maria: Eh, lasă, că înţelegi tu la ce mă refeream... Drogat, de Lia, evident. Şi-n sensul bun al cuvântului!
Lucian: Nu ştiam că a fi drogat poate avea şi un sens bun... Dar în cazul ăsta, ai dreptate, chiar are un sens bun.
To Kuny: Bun; deci, vă aştept pe toţi, de dimineaţă.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director; şi dacă vom sosi înainte de ianuarie 2101?
Traian: Dacă veţi sosi înainte de acea dată, va fi foarte bine. Chiar e de dorit să sosiţi înainte de acea dată, doar misiunea a fost estimată la 13 ani, nu la 15; s-au luat însă în considerare eventuale întârzieri nedorite. În orice caz, din momentul în care veţi sosi, banii nu vă vor mai fi livraţi în cont, vă veţi primi salariile în mână, plus, pentru fiecare, o sumă foarte mare, la întoarcerea din misiune; cât anume, nu pot ştii de acum, dar oricât ar fi, tot n-ar fi suficient pentru voi, aţi merita mai mult decât s-ar putea socoti în cifre... Cât despre sumele strânse în bancă de-a lungul anilor pe numele voastre, la întoarcere veţi putea dispune de acestea când şi cum veţi dori sau veţi considera de cuviinţă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Am primit încă un plic, sosit direct de la Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului nostru. Plicul este desigur, sigilat, iar pe el scrie "Şeful securităţii misiunii". Să vedem al cui nume se află în interior, deci, cine va deveni posesorul a cinci bulinuţe aurii... Mihai Ristea. Şeful securităţii misiunii, Mihai Ristea.
Lucian: Mihai, pe tine te cheamă!
Mihai: Cum?! Pe mine?! Adică... Eu?!
Traian: Mihai Ristea, minorul... Felicitări, tinere!
Mihai: Mulţumesc, domnule.
Traian: Eşti, deci, şeful securităţii; sper că ştii ce presupune acest lucru.
Mihai: Nu întocmai, dar îmi cam dau seama.
Traian: Vei primi explicaţiile cuvenite la momentul oportun. Şi se pare că-ţi vei serba majoratul la bordul navei albastre, împreună cu noii tăi colegi. Ce crezi despre asta?
Mihai: Cred că va fi cea mai frumoasă aniversare; nu mi-aş putea dori mai mult de atât...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Probabil că vă uitaţi acum la mine şi faceţi mişto de hainele mele, nu? Mă rog, uite ce trebuie să ştiţi despre lumea de azi: dacă eşti gras, prost şi bărbat, totul e în regulă. Dacă eşti fată, nu. Vă rog spuneţi-mi că asta s-a schimbat în viitor. Cineva să-mi spună că aţi înţeles iubirea, pentru că am ceva să vă zic: totul e varză acum. Dar presupun că aşa a fost mereu: să vrei să fii iubit, să găseşti pe cineva pentru care inima ta să bată cu o durere plăcută... Să fii înţeles de cineva. Deci... dacă sunteţi roboţi, sau extratereştri, sau ceva, şi mă priviţi acum şi iubirea nu mai există... ei bine, aţi pierdut ceva important... şi-mi pare rău pentru voi. Pentru că, după mintea mea, iubirea e tot ceea ce contează pe lume.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Parrsih (mergând pe un trotuar aglomerat): Ştii, m-am tot gândit. Dacă tu eşti aici şi eşti aşa ocupat, cum iţi faci treaba în altă parte?
Joe Black: În timp ce te bărbiereai de dimineaţă, nu doar te bărbiereai, nu?
William Parish: Ce vrei să spui?
Joe Black: Îţi făceai planuri, luai decizii, nu?
William Parrish: Da, cred că da.
Joe Black: Deci, înţelegi ce vreau să spun. În timp ce o parte din tine face ceva, o altă parte se gândeşte la altceva, poate chiar la problemele de la serviciu. Nu-i aşa?
William Parrish: Desigur.
Joe Black: Atunci ai înţeles ideea. Felicitări Bill. Acum înmulţeşte cu infinit, gândeşte-te la eternitate şi de abia atunci vei avea o idee vagă despre ceea ce-ţi vorbesc. (Bill se opreşte, Joe continuă să meargă, Bill îl trage pe Joe de braţ şi astfel evită să fie lovit de o maşină... din nou).

replici din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!