Poezii despre mi-as dori, pagina 71
Enghidu
A murit Enghidu prietenul meu
care ucise cu mine lei.
I
Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde.
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai, atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere.
Mi-am intins privirea si ea a intalnit un copac,
si el a fost!
Umerii priveste-mi-i, si spune-ti ca sunt cei mai puternici pe care i-ai vazut, dupa iarba si bivoli,
caci fara pricina sunt asa.
Cu ei mut departarea, ca pe un sac de piele
la moara de vant.
De-aceea cand ma ard in strafundul ochilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vorbire
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
Calea
Te trezești în fiecare dimineață, și chiar acolo, în momentul dinainte de a deschide ochii și a ți se porni mintea, este pace și liniște. E acea moțăială plăcută, o stare pe muchia dintre vis și realitate.
Unii ar putea numi-o lene, dar e ceva mai mult de atât - o stare de o potență incredibilă; o stare în care totul pare realizabil, în care greșelile sunt doar reușite deghizate. Poate că de asta ne place atât de mult să stăm acolo - e cald și bine, ca în brațele bunicii sau ale mamei, genul acela de invincibilitate și vulnerabilitate deopotrivă.
Cum ar fi oare ca totul să ia naștere din acea stare? Să luăm decizii și să creăm din acea stare. Cum ar fi?
Știm amândoi însă, că oricât ne-am strădui, nu o putem convinge să rămână - ca o persoană iubită pe care ai rănit-o, și căreia orice i-ai spune, tot nu te va ierta.
Pe măsură ce mintea se trezește la viață, această stare începe să dispară. Cu primul gând apare prima dorință. Ceva ne acaparează încetul cu încetul lumea - un fel de nemulțumire, o încordare ce ne menține într-un antrenament continuu, dar care în loc de mușchi, ne dezvoltă mai degrabă confuzia, neliniștea și neîncrederea în propriile forțe.
Ne ridicăm din pat, și înainte de a ne așeza tălpile pe pământ, ne amintim brusc de toate planurile pentru ziua respectivă. O mulțime de obiective, principale și secundare, oameni de întâlnit și lucruri de pus la punct, toate încep să ne bâzâie din ce în ce mai zgomotos în minte, ca albinele unei colonii ce se trezește la viață. Din acel punct, deși fizic ne-am trezit, ne prelungim în continuare somnul. Doar că ăsta nu e un somn obișnuit, nu e deloc ca locul din care am venit. În somnul ăsta durerea pare să ne ajungă până la oase, care ne dor; ne trecem mâinile prin foc, în joacă, dar focul de data aceasta nu ne mai iartă. În somnul ăsta singurătatea nu mai e deloc melancolică, poetică și dulce, ci mai degrabă ne-nfioară; parcă nici iubirea nu mai e așa ușoară, ne uităm în jur și aflăm că în acest somn putem răni cu "iubirea" noastră. Mergem pe stradă, iar în vitrinele librăriilor vedem cărți întregi despre această "iubire". Manuale groase de instrucțiuni - ce să faci, ce să nu faci, cum să-l atragi pe cel pe care-l placi.
Ah, ce iubire complicată; cine ar fi crezut că mierea poate fi amară?
Nu înțelegi nimic din toate astea și sincer, nu te pot învinovăți. Ce te-nfioară însă și mai tare, este că îți dai seama că poți trăi așa o viață-ntreagă - mulți din jurul tău încă o fac. Pentru că nimeni nu e dispus să-i ia locul altcuiva în poveste, toți sunt prea ocupați să își rezolve propria dilemă. Aceeași dilemă, de fapt: Unde este iubirea? Nu "iubirea", ci Iubirea.
Unde este simțul acela al siguranței dincolo de siguranță, al zborului neîntrerupt, al dansului în care știi deja muzica și pașii? De ce nu este aici?
Ce rost mai are viața, dacă nu poți cânta chiar dacă nu ai voce?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre siguranță
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul
Ce și-ar dori, oare, mai mult sonetul
Măsură, disciplină, eleganță,
Un plus de sentimente și substanță?
Nu e ușor să-i descifrezi secretul...
Sonetul școală fără de vacanță
(Ți-ai pregătit stiloul și caietul?),
Maeștrii ne învață alfabetul:
Sonetul meserie, cutezanță...
Iluzii, fantezii, vise-n andante
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Și ne-ndulcim cu un sonet de Dante...
Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colț de cer,
Un înger își notează,-atent remarca:
"Sonet Lumină Dragoste Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân
La senectute, câți se cred Seneca!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre prezent, poezii despre Basarabia, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre versuri, poezii despre vacanță, poezii despre uitare sau poezii despre secrete
Curba lui Lalescu
Dacă ai parale o duci bine
Numai chefuri și mâncăruri fine
Dacă eșt salariat la stat
În loc de mâncare tu mănânci...
Rahat a înghițit destul Vintilă
Nu i-au dat străinii nici de milă
Dacă vrei sau dacă nu vrei cu împrumut
E ca pentru lumânarea lorsă-i...
Fuga trec pe Podul Mogoșoaiei
Printre mițe, fițe și aglaie
Iar de vezi câte una mai fudulă
Poți să ști că-i moartă după...
Pulpe goale când zărești frăție
Simți câte un junghi în scăfârlie
Ai dori să le strângi la piept degrabă
Dar de dorul lor o iei la...
[...] Citește tot
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâncare, poezii despre guvern, poezii despre ciocolată, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre sărăcie sau poezii despre spaimă
Pentru ce am trăit
Trei pasiuni simple, dar foarte puternice, mi-au guvernat viața:
dorința de iubire, setea de cunoaștere și compătimirea caldă
pentru omenirea suferindă. Aceste pasiuni, ca niște vânturi mari,
m-au împins încoace și încolo, asigurându-mi cursul, pe un ocean
imens de angoase, atingând aproape vortexul disperării.
Am căutat mai întâi iubirea, pentru că aduce extaz
extaz atât de mare încât uneori mi-aș fi sacrificat tot restul vieții
pentru câteva ore de fericire.
Apoi, am mai căutat-o pentru că ușurează singurătatea
singurătatea aceea îngrozitoare din care o conștiință tremurândă
privește peste marginea lumii în abisul fără viață, rece și insondabil.
În sfârșit, am căutat-o pentru că am văzut în armonia iubirii,
ca într-o miniatură mistică, prefigurarea acelui paradis
imaginat de de sfinți și de poeți. Asta-i ceea ce am căutat
și chiar dacă ar putea să pară ceva ireal, prea bun pentru
viața omenească, asta-i ceea ce, în final, am găsit.
Cu aceeași pasiune au căutat cunoașterea.
Am dorit să cunosc inimile oamenilor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Bertrand Russell din Autobiografie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre inimă sau poezii despre vânt
Amurg
Mă hrănesc cu amintiri
Când gând și foc se-ncheagă
Și mă cufund în pur simțiri
Când tot în jur se leagă.
Și tot ce zace, tot ce-i mort
Din suflet se revarsă
Și n-am hotare, nu socot
Că ce cunosc mi-e casă.
Și mă întreb și mă strofoc
Tu lună ce te clatini?
Iar mă lumini cu gând de foc
În noaptea mea de patimi?
O fi venit cu dor nespus
Amorul să mi-l vază
Cu cin' te cerți, cu cin' te lupți?
Tu lună rămâi trează!
[...] Citește tot
poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre bătrânețe
O... Tu an ce vii la iarnă
După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.
Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau să văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea să aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.
Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
Să fim demni în ochii lumii, eu socot că se mai poate
Să-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre fericire, poezii despre stânci sau poezii despre schimbare
De vis n-ar fi
Îi spune vis
la o poveste fără sens,
ca un crâmpei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca într-un soi de paradis
pierduți, lăsându-mă cu mintea plină de idei...
Vis i se spune
și la ce-ai dori
să se-mplinească,
ceva mai mult decât ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fără rațiune
-pân-a muri-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre zbor, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "a fost odată"
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
O cădere în abis, o nebunie forțată
Strălucirea copacilor aduce imperfecțiune în insule
găsesc acest pământ pe o hartă cu alte morminte
iar perioadele sale lente de noapte somn, continuu scad
în paharele de lapte pe care le-am lăsat pe masă.
Aș vrea să vă spun că noaptea doare în buzunarele îndoielii
Dar o moarte mai puțin este o moarte de neconceput
Aș dori să visez prin unghiurile laterale ale locuinței
Să creez legături între punctele uitate ale casei
Îmi amintesc porturile traversate de memoria mea
În momentul când luna leagă delicat o ureche
Și apa pătrunde prin găuri.
&
Ești o mică asasină, îmi zici
Îți folosesc corpul drept scut și strâng trăgaciul
uzura și dezamăgirile se supun propriei lor rațiuni de a fi
la o modalitate de a fi sută la sută fericit
fericirea distruge oamenii
vorbești cu mine în timp ce denigrezi ultima verigă
într-un lanț ciudat de evenimente.
[...] Citește tot
poezie de Claudia Isabel Vila Molina din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre întuneric sau poezii despre viziune