sunt vagabondul vietii mele

Lucian: Hai, domnişoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulţumesc, mai bine nu.
Lucian: Şi totuşi, domnişoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamaţiei.
Lia: Şi totuşi, îmi vorbeşti cu "dumneata" şi cu "domnişoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; aşa cum ne-am înţeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi şi nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că eşti.
Lucian: Aşa ţi s-a părut?
Lia: Nu; aşa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în maşină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puţin, hotărăşte mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Bennet: Dacă, până la sfârşitul serii nu se îndrăgostesc toţi bărbaţii din cameră de tine, atunci eu nu ştiu nimic despre frumuseţe.
Jane Bennet (chicoteşte): Sau despre bărbaţi.
Elizabeth Bennet (râde zgomotos): Nu, ei sunt prea uşor de desluşit.
Jane Bennet: Nu toţi sunt chiar aşa de răi.
Elizabeth Bennet: Nişte aiuriţi fără haz, vorbeşte experienţa mea limitată.
Jane Bennet: Lizzie, într-o zi cineva o să-ţi atragă atenţia şi atunci va trebui să ai grijă cum vorbeşti.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marchiza de Merteuil: Vanitatea şi fericirea sunt incompatibile.

replică din filmul artistic Legături periculoase, scenariu de Christopher Hampton, după Choderlos de Laclos (1988)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiţie pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauţi să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forţa din interiorul meu, de a sta la margine, şi totuşi, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Şi mie îmi pare rău pentru faţa pe care o am. Nu mă pot abţine să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, aşa funcţionează toţi bărbaţii, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede aşa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate aşteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Aşteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeţia, şi o să pot fi domnişoara cu altă faţă. Vedem noi cine râde la sfârşit, eu şi amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ţine captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Şi ştiu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îţi prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poţi ascunde cine eşti cu adevărat. Aici, poate, o să îţi auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toţi îmi văd capul ascuţit, când el de fapt e rotund. Numai şi numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Şi nu am altă şansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poţi supravieţui. O să rămâi cel puţin fără picioare...
Fiica: Nu şi dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... şi un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde ştii tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viaţa mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, ştii bine ce ai păţit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniţă bună, o ştiu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecţia Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aş călca în mijlocul morţii, tot aş fi în siguranţă. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înţelege.
Fiica: Vei înţelege, la sfârşit...

replici din Scufiţa Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoş
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Da!... Voi doi sunteţi catetele, iar eu, ipotenuza... (În transă. Convulsiile devin tot mai intense.) Ah!... Din punct de vedere matematic, sunt a voastră!... Faceţi ceva cu mine!... Adunaţi-mă! Scădeţi-mă! Extrageţi-mi rădăcina cubică... Ridicaţi-mă la pătrat!... Câtă dreptate avea Pitagora! (Pauză.) Simt că iau foc... Am ajuns aproape de soare şi lava mea fierbinte se revarsă! Mă topesc... Trebuie să mă dezbrac... (Încearcă să-şi dea bluza jos)... Vreţi să navigaţi pe Calea Laptelui?... Atingeţi-mă, băieţi!... M-am săturat de politeţuri!... Nu vă sfiiţi!... Puneţi mâinile pe corpul meu ceresc! Sunt toată numai puncte erogene...

replică din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Cititorii sunt nişte mici vampiri! Adoră sângele!
Mişu: Ce bine ne-ar prinde un accident rutier!... Un autocar, călare pe locomotiva unui tren expres...
Nina (cu lehamite): Accidentele rutiere sunt banale şi previzibile! Mereu aceleaşi faze ridicole... Consum excesiv de alcool, neatenţie, coliziuni frontale, echipe de descarcerare... Singurul element tragic: privirea mată a poliţistului care citeşte procesul verbal de constatare...
Mişu: Filozofia accidentului...
Nina: Ştiu! Viaţa însăşi a apărut accidental, iar Dumnezeu a fugit de la locul accidentului...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mathilda (la telefon): Alo?
M. McAllister: Sunt Margueritte McAllister, directoarea Şcolii de Fete Spencer din Wildwood, New Jersey. Sunt acasă d-nul ori d-na Lando?
Mathilda (îngroşându-şi vocea): Da, la telefon.
M. McAllister: D-nă Lando, când soţul dumneavoastră a înscris-o pe Mathilda la Spencer, ne-a spus că are "probleme". Ei bine, după cum ştiţi, noi ne mândrim cu faptul că reuşim să transformăm fete dificile în tinere sănătoase şi productive. Dar dacă nu sunt aici, mare lucru nu putem face. Mathilda a părăsit şcoala fără permisiune acum aproape două săptămâni. Ştiu că soţul dvs a plătit taxa de şcolarizare pentru un an în avans, dar dacă veţi deschide manualul de reguli şi dispoziţii pe care vi l-am trimis la pagina 20, veţi vedea că – în afară de situaţia în care există o scuză plauzibilă pentru a motiva absenţa prelungită – taxa nu este returnabilă.
Mathilda: E moartă. (Închide telefonul.)

replici din filmul artistic Leon: Profesionistul, scenariu de Luc Besson (1994)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Am impresia că te doare capul!
Mişu: Capul? (Duce mâinile la ceafă). Te referi cumva la capul meu, proprietate personală? Nici măcar nu-l simt! (Disperat). Ajută-mă, Nina! E cinci şi jumătate! Cititorii aşteaptă! (Plânge.) Mi-am pierdut capul...
Nina (îl mângâie): Stai liniştit! Un gazetar deştept se descurcă şi fără cap!
Mişu: Dar eu am nevoie de cap! Sunt cap limpede! Trebuie să termin ziarul!
Nina: Ziarul nostru, oricum e terminat... Ne-au mai rămas şapte abonaţi...
Mişu: Minţi! Cititorii noştri sunt afară! Îi auzi cum freamătă?...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariel: Iadul e gol şi toţi diavolii sunt aici.

replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1611)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

asa e sunt in totalitate deacord cu tine si cu citatul

Poporan (cască): Doamne, ce somn m-a apucat!... De nepermis!... Într-un asemenea moment de cotitură istorică!... Tocmai acum, când trebuie să mă concentrez. Să-mi golesc sufletul şi buzunarele în faţa opiniei publice... Mi-am învăţat textul pe dinafară, aşa că voi vorbi liber! Liber şi neîngrădit! Liber şi neinhibat!... Pentru că, nu-i aşa? (Solemn). Libertatea este mai mult decât un concept! Este suma drepturilor unor oameni lipsiţi de obligaţii! Obligaţiile împiedică poporul să voteze aşa cum trebuie! Jos obligaţiile!
Grivan (saltă capul, dar rămâne întins pe covor): Populism ieftin, domnule senator! Raportul individului cu societatea în care trăieşte nu poate fi definit numai prin drepturi! Obligaţiile sunt imperios necesare!
Poporan (uimit): Extraordinar!
Grivan: Statul, patria şi poporul nu sunt mărimi abstracte! Sunt valori supreme, faţă de care dumneavoastră, ca om politic, ar trebui să vă simţiţi pe deplin responsabil!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!