poezii de nina cassian

Jumătate de seară

E4, e5 pioni şi
pioni şi cai
şi câte o aţă dentară,
în loc de pai
în palma ta formală
alai cu plai de ceară
şi cuceriri în miez de seară.

Undeva în buncărele imaginaţiei,
Dacia plânge
răsfrântă într-însa,
cu urme de pastile şi sânge,
un amalgam de constelaţii
ce se frânge-
aluat de malformaţii.

Coclauri, lampă şi ninsoare,
poezii bacoviene,
o unică soartă
răsucită în blesteme,

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile oraşului

îi sărută de zor umerii goi
şi luna e pofticioasă
privesc pielea numai bună
de scris poezii de dragoste
cu buzele uscate care spun
toate cuvintele de tandreţe
învăţate de la începutul
omenirii care n-are răgaz
luminile ard în străfundul meu
ochii sunt plini de lacrimi
mă târâi trist şi obosit la buze
buzele se opresc în strălucirea
lunei ne sărutăm scriind versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai multe poezii - XXVI

Vă iubiţi voi, oameni buni, vieţile oare,
Aveţi voi urechi şi un pic de bun simţ?
Am aici un cuţit dat pe-ascuţitoare,
M-a costat opt monezi încercate-n dinţi.

Nu trebuie decât să mi-l înfig în piept
Şi cerul se va prăbuşi-n acea zi,
Temeliile planetei se vor frânge – biet vreasc inept,
Iar voi, oameni buni, voi veţi muri.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

bilete de dragoste

scriu ca pentru prima oară
fiecare pagină în caietul cu poezii
şiruri de cuvinte care îmi trădează emoţiile
de parcă aş scrie iubitei
bilete de dragoste

scriu ca pentru ultima oară
fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă dreapta
prea sus
mă ridică… sunt cât o virgulă
ce nu-şi găseşte locul!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe margine de şoapte

Colindam cărări de vise,
Înălbeam cu fiecare zi,
Te pierdeam prin orizonturi triste,
Ne-ntâlneam abia în zori de zi.

Se stingea iubirea licărindă,
Se vedea închisă viaţa-n joc,
Înotam iar plin de suferinţă,
Mai speram o clipă de noroc.

Te strigam în doruri nerăspunse,
Cuprindeam tăcerea-n chipu-i mut,
Mă găseam prin lacrime nestinse,
Renăşteam un dor de început.

Se îndepărta tăcerea-n noapte,
Oboseam în căutări târzii,
Adormeam pe margine de şoapte,
Şi pluteam prin dorurile vii...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi.

Nina Berberova în Trestia revoltată (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitate

Viaţa noastră-i flux-reflux
Pe cărări nebănuite,
Îmi iei inima în palme
Şi-i dai rouă din cuvinte.

Te aşezi în tronul magic
Unde ţipetele vin
Deschizând cortina nouă
Spre lumină şi destin!

Porţi în sân izvorul dulce,
Curcubeu de simţăminte,
Ţii la pieptul tău aproape
Dragoste şi jurăminte.

Asta e maternitatea,
Dor de dor de poezii,
Amândoi în flux-reflux
Ne visăm mereu copii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dus chipul meu

pe unde ai luat cartea cu poezii
a fost ceva efemer, un fum
de ţigară pătrund în gând
şi rămân în veci. te-ai dus
cărându-mi portretul făcut
într-un banal tricou boţit evident
sunt o creangă care zgândăreşte
inima ce nu poartă dragostea

purtai chipul meu în memorie
ţi-ai dat seama că poeziile
te-au împins în vis iubindu-mă
şi ursita începea să ne dezbine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am Pierdut

eu te-am pierdut
şi am ştiut-o
din priviri
şi vocea-ţi agitată
în rostiri
când tu mi-ai spus:
'zilnic se nasc
şi mor iubiri,
se pierd
tristeţi şi fericiri...'
ce rost ar mai avea
să-ncerc să te reţin
intre noi doi
nu ar mai fi
decât un lanţ
de poezii
ce noi le-am scris
cu păpădii
iar azi îţi par
copilării

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!