mita pentru a inchide gura

Un prieten adevărat te încurajează neîncetat şi nu te face să te simţi ca un peşte pe uscat atunci când grandios succes nu ai înregistrat. Crede în visurile tale şi caută pentru îndeplinirea lor o cale, iar pe a lumii gură nu dă două parale.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i linişte şi pace nici în moarte...

La poartă,-n rai, s-au adunat nebunii
Cu inimile-n palme, la vânzare,
Din care ciugulesc flămânzi lăstunii,
Spre alte lumi deşarte ca să zboare.

Tarabele cu vise demolate
Aşteaptă orbii să le-nsufleţească,
Pe-un colţ de lună, stelele fardate
Se bulucesc, de sus, să îi privească.

Stau sfinţi la vamă să trieze bunii
După criterii ce se vor concrete,
Îngenunchează-n pragul rugăciunii
Adunătura de marionete.

Un hoţ, dă mită, să ajungă-n faţă
(Sunt sfinţi corupţi şi-n rai ca orşiunde)
Ticăloşia-n zâmbet se răsfaţă
Şi ce uşor, pe uşi de rai, pătrunde!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi

Mi-e dor de tine
mi-e dor de noi
de gura ta fină
de mâna ce-alină.
De te iubesc-ul şoptit
izvorât din adânc
cu aromă de vin
peste trupu-ţi zvâcnind.
De coapsa ce plânge
când buza ta frige
de sânul ce doare
sub gura ta moale.
De trupul fierbinte
ce ştie s-alinte
de ochii căprui
de gustul de patimi verzui.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este în regulă să nu avem toate răspunsurile; este mai bine să ne recunoaştem ignoranţa decât să credem răspunsuri care ar putea fi greşite. A ne preface că ştim totul închide uşa spre a afla ce este cu adevărat acolo.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere în braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere-n braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-au ars brumele, m-au frânt vânturile, m-au despletit ploile până la tine, găsitul meu de ursită. Închide ochii, să-ţi fur chipul, şi să-mi luminez cu credinţa ta gândurile dinspre noapte.

citat din Alecu Ivan Ghilia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul seminţelor sparte

acel bună dimineaţa ce împlineşte,
două fiinţe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
nu cu trei sute de mii de metri ai luminii
pe secundă, ci cu viteza iubirii,
în sensul mâinilor mele
electrizează părul,
mereu îmi zici să n-o fac
şi eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistreţul cu colţi de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopţi fără stele,
luna în creştere
în fiecare femeie porneşte mareea,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din faţa căminului. Părea că moţăie; capul bandajat îi alunecase pe umăr. Odaia era luminată doar de reflexele roşiatice ale flăcărilor. Cu puţin înainte, hangiţa aprinsese lampa din sala hanului şi era încă orbită din pricina luminii; în faţa ochilor îi jucau pete roşii şi totul îi apărea învăluit în umbră, cu contururi nedesluşite. Totuşi, o frântură de secundă i se păru că omul din faţa ei avea o gură enormă, căscată, o gură monstruoasă, care-i înghiţea toată jumătatea de jos a feţei. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb, cu ochelarii aceia lugubri, sub care se căsca o gură neagră imensă... În aceeaşi clipă însă, străinul tresări, se îndreptă în fotoliu şi-şi duse mâna la faţă. Hangiţa deschise larg uşa, pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul şervetului îşi aplicase fularul peste obraz. Totul fusese doar o nălucire.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateu

ateu convins îţi spui în sine
un Dumnezeu este în mine
un altul eu nu recunosc
şi nu va fi, nu e, n-a fost

agheasma ce-i? apă sfinţită?
la muritori e dată mită....
cu busuioc şi ioni de-argint
din apă s-a născut un mit

dar când îţi vine ultim ceas
şi-abia se-aude al tău glas
te-ntrebi în gândul cel din urmă
-ce-i adevăr? ce-o fi minciună?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!