cu tine- adrian paunescu

Alt destin

Pierdut în noaptea înstelată,
Paşesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.

Se pierde Terra-n întuneric,
Şi tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor şi sferic,
Care apoi de-antreg dispare.

Şi nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Şi linişte nemărginită.

Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Şi nu mi s-o mai şti de nume
În veşnica imensitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

Islazuri să străbatem

Să fim ca păcurarii în zori de dimineaţă
Islazuri să străbatem la ieslea lui Isus
Acolo corul cântă, e gloria măreaţă
Şi îngerul dă vestea ce a primit de sus.
Să fim ca păcurarii pe deal înfricoşaţi
De marea arătare ce-acolo li s-a dat
În noapte multe umblă, şi chiar de fim bărbaţi
Vedeţi cine apare. - E cel adevărat?

Cu bucurie sfântă, cu multă nerăbdare
Să fiţi ca păcurarii grăbiţi spre a-L vedea
Înconjuraţi de îngeri-cântând în corul mare
Să fiţi şi voi în viaţă călăuziţi de stea.

Ca magii prin deşerturi să mergeţi neîncetat
Întregul an străbateţi pământul tot pe jos
Cu bucuria dată, vestind ce aţi aflat
Purtând cu voi dorinţa vederii lui Hristos.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Românie

În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloşca şi Crişan,
Acolo e Vadim şi Păunescu
Şi Eminescu nostru milenar.

Acolo-i Iancu, Ştefan al Moldovei
Şi Cuza şi istoria prin care
Noi ştim vorbi şi plânge româneşte...
Şi ţara-aceea nu ni-i de vânzare!

Acolo-n înălţimi sălăşluieşte
Şi vulturul dreptăţii şi-al tăriei...
Acolo se vorbeşte româneşte
Şi dorm pe veci eroii României.

Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, braţe secerate
Şi îngeri ce s-au ridicat din tină
Şi au zburat spre dincolo de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia stă în lucrurile mărunte

Nu trebuie să-i fi avut de fraţi
pe Cavalerii Mesei Rotunde
cei ce-au inspirat atâţia şi atâţia barzi
nici să fi înroşit noroiul Vietnamului
ori să-ţi iscăleşti cu degetele degerate
numele pe vreun gheţar nepomenit în hărţi
poezia stă în lucrurile mărunte
precum aceşti soldăţei
din cuburi de pâine şi slănină
încadrând o omletă dintr-un ou
ca într-o reproducere a Stonehenge-ului
mângâiat de primele raze după zile secole de-ntunecimi
e în vizitatorul singular
o buburuză
la ora la care litania clopotelor răzbate prin fereastră
se plimbă încoace şi încolo pe albul feţei de masă
de parcă ar cartografia o hartă
poezia stă în lucrurile mărunte
şi din când în când şi pacea.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul

Moto:
"... Şi fug din mine iar... Ce-ţi pasă ţie?
Cămaşa morţii o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan -"Octava nestatorniciei"

Îşi scutură veşmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legaţi pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!

Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriştile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai ştie fratele de frate,
Şi nici de câte griji se uscă gura.

Dar cui să-i spui şi cine să ne-ndrume,
Când prinşi în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiţi de Vreme!

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul

Moto:
"... Şi fug din mine iar... Ce-ţi pasă ţie?
Cămaşa morţii o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan - "Octava nestatorniciei"

Îşi scutură veşmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legaţi pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!

Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriştile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai ştie fratele de frate,
Şi nici de câte griji se uscă gura.

Dar cui să-i spui şi cine să ne-ndrume,
Când prinşi în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiţi de Vreme!

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia cuvintelor

nu se tratează

e o boală autoimună
cu rădăcini în suflet

ele cuvintele
cresc din mine
cu frunze albastre
pe ramuri violet

am devenit indefinit
nu mai ştiu unde încep
sau unde se termină încrengătura

nici oamenii nu mă mai văd
trec nepăsători dinspre nimic
către alt nimic

câte unul doar
mai puţin grăbit

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea marelui templu de amor

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.

Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într – un dute – vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într – un vers de însuşi, Păunescu.

Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul şi acelaşi, un bulgăr sub arcadă,
Iubit şi prin iubire în veşmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.

Şi–ntr–adevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii şi morţii ce stau să sângereze
Într – un pătrat de lună din care să mă îmbăt.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţi zori... aceleaşi urme în noapte

Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviinţate parcă, până şi de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor îngheţate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuşi
să ne dezgheţe paşii,
în drumul lor spre nemurire...
deşi nici noi nu mai ştim
de ce am ales exilul.

Şi asta, probabil pentru că am plecat deja,
şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
aşternută - cu nonşalanţă,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni curând Isus

Cel ce-a predicat pe munte
Care e ocean de har
Ce minuni făcut-a multe
În curând veni-va iar.
Va veni Acela care
El furtunii a vorbit
Care liniştit-a mare
Valurile-a potolit.

Purtătorul de ruşine
Cel bătut şi cel lovit
Va apare poate mâine
În glorie şi mărit.

Curcubeul de speranţă
Ce spre cer uşa a deschis
Va veni de la distanţă
Împlinind măreţul vis.

Va veni să depărteze

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!