vestit

Întâi martie

Azi, arhanghelul luminii
A coborât peste ţară.
A vestit pe toţi românii
Că iar este primăvară.

Că văzduhul e deschis
Zborului spre înălţimi.
Să ne plimbăm e permis
Prin parcuri şi prin grădini.

Copacii au înverzit,
Florile au înflorit,
Soarele ne încălzeşte,
Natura se primeneşte.

Lumina este stăpână,
Zarea e de necuprins.
Peste ţara mea română
Primăvara a învins.

poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primarul futurolog

Eu acum am înţeles
Fir-ar el, fir-ar să fie,
De ce primarul ales
Sta-ncuiat în Primărie.

De doi ani şi jumătate
Stă cu interfon la uşă,
Stă-n birou şi tot socoate,
De faci focul... ai cenusă!...

E primar cu viziune,
Un futurolog vestit,
Deşi e-ncuiat vezi bine,
Virusul a prevestit.

Nu mă miră... nu sunt vise
Ca să vezi epidemie,
Chiar cu uşile închise
În vestita Primărie.

pamflet de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curtea acelui împărat se afla pe atunci un vânător vestit; şi, până să vie filosofii cei vestiţi, împăratul dete pe fiu-său acestui vânător ca să-l înveţe meşteşugul său. După ce veniră filosofii, învăţă şi de la dânşii câte în lună şi în soare. Bucuria tatălui său era aşa de mare unde vedea că fiu-său are să fie procopsit ca nici unul din fiii de împăraţi, încât se uita la dânsul ca la soare.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blagoveştenie

Veni un înger să vestească
Alegerea Dumnezeiască
Să fie mamă celui care,
Prin jertfă să ne dea iertare.

La sărbătoarea de vestire
Începe cucul o zidire:
Să-şi facă cuib pentru clocit,
"Cine-o mai fi acest vestit?!"

Rămase-n veacuri moştenire
Păcatul lui spre ispăşire:
Ursit să n-aibă cuibul lui
Nici dragostea urmaşului,
Fără să-i dea o sărutare
Nici să-l înveţe cum să zboare.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Din visul armoniei sfinte
Maria a născut
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.

Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor
Şi spre locaşul sfânt pornind
Minunea au vestit.

Aur, smirnă şi tămâie,
Magii îi dăruiră
Mariei şi pruncului sfânt
Apoi li se-nchinară.

În leagănul Crăciunului
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului
În braţele Mariei.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarlatanul şi bolnavul (fabulă)

La un neguţător mare
Cărui vederea-i slăbise
Fără nici o invitare
Un doctor vestit venise.

Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,
Însă avea atestate
Numai în aur legate,
Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,
Prin ţări care niciodată
Nu au figurat pe hartă,
Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,
De-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit.

Bunul pătimaş îl crede,
Doctorul vreme nu pierde,
Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,
Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat
Că are să şază astfel o săptămână deplin
Întinde mâna... pe masă era un frumos rubin,

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi

Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depăşit demult,
Vestit, cimpoiul scoţian
Iar pentru cel "Chişinoian",
Nutresc un şi mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Şi sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Şi-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frăţesc
Şi spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a şi-n Academie!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicaţie (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul Crăciunului

Din visul armoniei sfinte
Maria a născut,
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.

Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor,
Şi spre locaşul sfânt pornind,
Minunea au vestit.

Aur, smirnă şi tămâie
Magii îi dăruiră
Mariei şi pruncului sfânt,
Apoi li se–nchinară.

În leagănul Crăciunului,
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului,
În braţele Mariei.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ul-tra-sunete

bine: cât bine locuiesc în unele nopţi tra
vestit, în gura unei păpuşi criminale, în tufă
de lilieci zburători
prin sângele calm... ul-tra
calm când vine vorba de noi –
de grămezile de gunoi (?!) cu atenţie
tra
versate în câmpul din jurul oraşului
fericirii de paşii luaţi în vizor
de vântul rău conducător, cu intenţie
de sunete moarte... tra
duse elastic într-o limbă de circulaţie: de
lemn de metal sau de plastic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!