vest

Gânduri de seară

Mă cufund într-un somn agitat
Cu gândul la tine -
Cutreier patul de la nord la sud
Şi într-un vis de la est la vest.
Nu mai există latitudine în sentimente
Şi nici longitudine în ceea ce gândim...
E atât de mult spaţiu între tu şi eu,
Eu şi tu;
Căci mii de oceane nu pot naviga
Corăbiile sufletului meu şi
Adâncul tău niciodată nu va fi cucerit
Căci lacune, lacune îl vor cotropi....
- Ooo, tu!
Tu, cea cu doină-n suflet şi lacrimi peste inimi,
lasă-ţi profanul în iertare şi uită prezentul;
- Vino!
Vino repede în zare, cu mine sau fără mine.
Simte descătuşarea gândului pribeag
Şi exaltă-ţi simţurile cu libertate,
sărută-mă si strânge-mă-n braţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fazele lunii

Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n braţe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;

Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ţi place,
Şi-o să vezi că în mulţi copaci ea cuib îşi face.
Când e doar un fir subţire,-un perlat cearcăn,
Priveşte-o pe cer printre crengi de mesteacăn;

Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Priveşte-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolţii zâna,
Luminoasă ca apa şi albă ca lâna,

Priveşte-o cum îşi aşterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un parfum de liliac

Un parfum de liliac dulceag
Pe fereastra deschisă a intrat
Flori albastre aşezate şireag
De la geam m-au întrebat

Ce faci tu îţi este bine
Astăzi nu te-am auzit
N-ai privit pe geam la mine
Nici scriind nu te-am zărit

Zâmbetul nu ţi-am găsit
Când priveai pe cerul tău
Astăzi ochii tăi nu m-au iubit
Vântul bate din vest mai rău

Liliac cu florile albastre
Cum este cerul liniştit
Recunosc parfum de astre
Eşti parfumul meu iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşaportul

În portofoliu n-am rostiri halucinante,
Otrăvuri mirosind a miez de nucă
Şi nu bat câmpii cu poeme delirante,
De beţivani ce dorm pe unde-apucă.

Am să vă spun că nu fac schimburi idioate,
De cărţi, dau cartea mea pe cartea ta,
La mesele de joc eu mai seduc levate,
Cu un atu ce-alungă piaza rea.

Eu nu schimb timbre din clasoare personale,
Nu schimb un Cap de Bour pe nimicuri
Şi nu dau mărci pe amulete cu brizbizuri,
Dar nici figuri de stil pe tiriplicuri.

Poemul meu e viu, respiră şi vibrează,
Într-un prezent cu bocet pe planetă,
Un clandestin ce graniţe mereu forţează,
Mai simplu ca un mers pe bicicletă.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi pădurea

Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce îşi pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Îşi relevă frumuseţea castă-n frunzele pădurii!

Sunt sfioase şi tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezenţa unui june blând privirile-şi coboară.
De departe le zăreşte şi ideea îl răsfaţă:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă faţă!

Şi trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere şi-a pădurii desfătare.

Căutând refugiu-n seară, nici nu ştie ce-o aşteaptă,
Dar din norii-aduşi aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.

sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Nu e glumă... nu e toamnă,
A căzut zăpadă-aseară.
Stă Negoiu-n nemişcare,
E polei, venind si ploaie.
Transfăgărăşan ingheaţă
Si aşteaptă o povaţă.
Transalpina stă si ea
Intinsă ca o curea...
Drumul Regelui numită
Când frumoasă, când hulită.

Munţii mei cu vârfuri sure
Multi au vrut ca să vă fure
Ruşi si turci, austrieci
Si-au frânt aripi pe poteci.
Si acum, nu pot să tac...
Aţi văzut picior de dac
Ducând falnic un stindard
Lupul cu un şuierat
Ca să sperie străinii

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Drumul Mătăsii către Samarkand (Prolog)

Noi care vă-ademenim la drum cu cântece fără pereche
Şi juram că Frumuseţea-n veci trăieşte, deşi crinii mor,
Noi, Poeţii venind dintr-o obârşie nobilă şi veche,
Care cântând ajungem în sufletul oricărui călător,
Ce-am putea oare să-ţi spunem? Poate o poveste minunată
Despre nave, şi stele, şi locurile unde vom regăsi străbunii,
Unde trandafirii amurgului nu se-ofilesc niciodată,
Unde vânturile bat spre vest, iar soarele stă în umbra lunii.
Acolo-întâii regi ai lumii, cu bărbile lor albe, în inele,
Dorm somn dulce prin poieni cu izmă şi izvoare –
Şi-n strânse cercuri pe pieptul lor se-nalţă iedera spre stele.

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai respiraţie

Nici Creştin şi nici Mozaic, nici Muslim şi nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean şi nici din pământ,
nici din eter şi nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam şi Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup şi nici suflet.

Aparţin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o ştiu şi care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea şi din mine,
singura care respiră cu respiraţia unei fiinţe omeneşti.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi şi noapte ca luna prin nori,
De şi eşti mai vesel te simţi singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce creşte-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subţire dar nu se înclină
Când ploaia e rece şi vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii şi pe dealuri
Apelând să se întoarcă şi cei ce s-au « dus ».

Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boşii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul indian Cherokee

Am inima în piept neînfricată,
Sunt unul dintre ultimii Cherokee,
Drumul lacrimilor însă îmi arată
Cum neputinţa întristează ochii.

Ne-au umilit, apoi ne-au alungat,
Tot înspre Vest, sălbatice represii,
Ne-au luat căminul mult visat,
Din Georgia şi Tennesse...

În urmă-i fum, lacrimi, durere,
Un copil stingher îşi strigă mama
Şi-n rest e totul doar tăcere,
Din Carolina-n Alabama...

"Albul" cu mii de plumbi învinge,
Acum nici lupta nu mai are sens,
Văd neamul meu, încet se stinge,
Şi-n mine-i doar un gol imens!

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!