vertical

Căciula de blană

Ce nor alb ca o felină neagră
Ce orizont în ochiul vertical
Cât timp împrăştiat de timpuriu
cu limba aspră secunda îşi linge cutia de pantofi
în care stă aşezată
un ghemotoc de păr stacojiu
din coadă
îşi ciuleşte urechile
la fiecare hârleţ neascuţit ca o felină cu simţuri
ascuţite
cade o frunză mieunând
crengile copacilor strănută răcite
moartea dă drumul din lesă
la un ultim gând
ghearele fug rătăcite
într-o salbă de nori negri ca o boală albă

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S, prohibiţie

am să cer un ordin
de restricţie
sentimentală
să nu te apropii
de visele mele
altfel voi striga
cât mă ţin cuvintele
că ascunzi
în buzunarele inimii
iubirea cu care vrei
să-mi contaminezi
scrisul virulent
şi-aşa destul
de îndrăgostit
plin de litere
derutate şi febrile

sfidând viaţa
caut mereu măsura
de precauţie

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Predă-ţi vertical Sanatului toate exteriorităţile echivalente,
şi nu zăbovi, gândind nicicât laolaltă cu-n hazard ciclic, controversat de probabilitate.
Iar dacă-n pură neştiinţă, un melanj străin radioactiv, l-asimilezi integral năframei telurice dintr-o structură atomică, prin baza unei amprente...
Identice măsurători, standard recalculate prudent de mai multe ori, cu diverse instrumente;
Acelaşi anodin decalaj apărut, care să mă-mpiedice de-a obţine un singur strop din lacrima mundi lui Sermuth.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantă de lumină-n piatră

Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înfloreşte şi suspină
şi străluce în lumină,
precum floarea din grădină...

Ştie răsărituri şi apusuri,
mii de împliniri şi presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete şi dorinţi carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuieşti Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toţi zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut până şi ziua de mâine

a trecut şi ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbeşte o stea
aş fi putut să te caut prin ea
cum cauţi lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical şi mai preget
să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut şi ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
până ieri credincios ca un câine!

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

cuvintele au sărit din nefiinţă
lungindu-se vertical
flambând cerul nopţii
trezind arborii ce voiau să doarmă

pe strada liniştită melancolia se scălda în unde verzi- albastre
inima înghesuită în frig murea câte puţin la fiecare strigăt
vocalele schimbau mersul stelelor

un timp se redesena în jocul palmelor
depărtarea zăbovea în trepte către cer
reverenţa unui frison lovea stomacul
fabulosul foşnet din silabele de foc
sosea din absenţă
atunci cuvintele au muşcat din mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăvălugul

Peste somn, peste nesomn – tăvălugul,
legea lui este să înainteze, să strivească,
să îngroape, să apese grumajii
ridicaţi peste linia de demarcaţie
dintre pământ şi aer;
el ştie să niveleze
şi să nu întrebe,
să calce cu ochii închişi
şi să nu dea socoteală,
materia lui primă
este peisajul
pe care bucuros
îl transformă într-o imensă coală
pe care nu scrie nimic;

sub el copacii devin orizontali,
râsul orizontal,
suspinele orizontale,
cuvintele orizontale;
vertical – doar el,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantă de lumină-n piatră

poem dedicat poetei Eleanor Mircea

Piatra piatrā de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înfloreşte şi suspină
şi străluce în lumină,
ca pistilul în stamină...

Ştie răsărituri şi apusuri,
mii de împliniri şi presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete şi dorinţi carnale.

În mesajul pietrei, vertical,
intuieşti Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toţi zeii Marelui Olymp!

Îndeaproape –
trup cuprins de dor,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul politicianului ideal

Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.
Nu îmi ţin banii-n bănci, sau la sertar,
Trei lefuri dau bugetului local.

Stau, uneori, în faţă c-un pahar,
Gândind să nu mă-ntind la caşcaval.
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.

Nu iau în calcul vreun dosar penal,
Că înainte fost-am bugetar
Şi dup-o viaţă încă-s vertical.
Dacă mă vreţi din nou parlamentar,
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justiţiar.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie, femeie,
poemul de dragoste
care curge dintr-un februarie
mânjit la gură de ruj.

în fiecare noapte
alt februarie
cu ochi sparţi de urlete,
despică-l,
rupe-i cămaşa
şi ţine-i spinarea cambrată
până înlăuntrul
îi ţâşneşte
cuvânt spre vertical.

rupe hârtia
să picure sânge negru din ea,
spală-i cu el mâinile,
pune-i banul de dus
şi iartă-l că mâine îl schimbi.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!