valiza

Sub masa la care scria, Cioran ţinea o valiză, pregătită în orice moment pentru cazul în care ar fi fost mobilizat, în ţară la el. Ştiam că atunci când plecase îi spusese ataşatului militar: "Puteţi conta pe mine. Ştiu că, în caz de ceva, numai eu sunt cel care mai poate salva situaţia." Oricum, vederea acelei valize, pe care Cioran stătea cu picioarele în timp ce scria, mă îngrozea de fiecare dată.

Simone Boue în interviu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oskar Schindler: Nu vor uita prea curând numele "Oskar Schindler" pe aici. "Oskar Schindler", vor spune, "toată lumea îşi aduce aminte de el. A făcut ceva nemaipomenit. A făcut ceea ce nimeni altcineva nu a putut. A venit cu nimic, doar o valiză, şi a transformat o companie falimentară într-o fabrică importantă. Şi a plecat cu un geamantan, două geamantane, pline cu bani. Toată bogăţia din lume".

replică din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mi

Scrie-mi...
Întotdeauna am auzit mai bine
gândurile scrise...
sau mai bine să vorbim fără voci...
Scrie-mi... să fiu picătura din gândul tău
prelingând pe obraz dârele
unui vis de cuvinte.
Scrie-mi... să fiu lunecare în timp,
drumul care străbate
un azi până mâine spre tine.
Scrie-mi... mi-am pus în buzunar o valiză
să nu fiu absenta ta în zori.
Scrie-mi... să rămân arcul
pentru un timp neîncetat
unind anotimpurile noastre.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele vieţi

trăiam cândva aşa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptuşeala la vedere.

trăiam cândva aşa curat,
îmi ţineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
şi viaţa îmi era tihnită.

trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.

trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
şi viaţa se aşterne-n mine
ca muşchiul verde pe ruine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi lipit haina inimii de inima lui. Să nu-i fie frig niciodată şi să nu rămână flămând de iubiri netrăite. Ca nu cumva să murdărească cuvintele goale, trăirea aceasta intensă, febrilă şi neobosită, am aruncat într-o valiză veche tot amalgamul de vise. Când ţi-e dor de inifintul frumos din tine să strângi în pumnii mici vârtejul emoţiilor. Asta-i lumea noastră mică, compactă, uneori de nedesluşit. Nici noi nu eram capabili să-i întelegem farmecul şi freamătul.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Ai plecat
Spre o linişte verde
sau spre o pasăre pe jumătate trează.
Fericiti paşii tăi.
Să faci o fotografie a drumului,
cu stelele când ies să se joace.
Deschide-ţi valiza şi aruncă afară tot frigul,
păstrează în ea o pereche de pietricele,
un pumn de ecouri marine,
câteva pene rătăcite în sare.
Bucură-te de această călătorie pe ţărmul umed al sufletului tău.
Fericite picioarele tale.
Nu te vei întoarce.
Ai lăsat uşa agăţată de un ţipăt.
Aştept desculţ,
în cazul în care găsesc urme.
Trimite-mi o amintire,
într-un plic,
nisipul care se potriveşte cu ochii tăi.

poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoţii de vară
şi în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porţi solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voinţa mare - tonus de refren.

aştept trenul meu în bătrâna gară
îmi ţin companie acorduri de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu bucurii, înverzite...

Plouă cu bucurii înverzite,
Peste genele primăverii 2017 înflorite,
Ridicând uşor frunţi aplecate
În reverenţe lungi până la pământ,
Sus, spre ninsoarea petalelor albe de flori,
Purtate graţios pe alei de vânt.

Aşa ar trebui să-mi port şi eu, Doamne,
Spre cerul tău iertător,
Noile gânduri şi toamne,
Pentru râvnita valiză de speranţe,
Promisă celor cuminţi, fără restanţe,
Cu gândul la mântuirea de mâine,
Pentru un somn cu adevărat liniştit.

poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul lui ţinţi lei

În oraşul lui ţinţi lei
Te privesc cruciş băieţii,
Dacă nu iubeşti creveţii,
Sau te uiţi urât la ei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi mai mici rămân de şase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În oraşul lui ţinţi lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc ţupă din căţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi încap într-o valiză,
Dacă-s puşi atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieţei.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi criza

Am de plătit o taxă
Şi nu e mare brânză
În luna asta laxă,
Că am mai prins osânză.

Problema este alta
Cu care nu mă-npac:
Se asortează balta
Cu omul cel sărac?

E ea aşa cochetă
Şi drastic îl răreşte,
Sau ţine o dietă
În care nu e peşte?

Că nu pricep şi pace:
De ce, la noi în ţară,
Ca peştele se tace
Când marfa, de-i agrară,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!