treaz

Apel la reîntregire

Popor român, urmaş de daci
Trezeşte-te din amorţire
Nu mai cerşi la sfinţi şi vraci
Aspiră la re-întregire

Popor român, popor viteaz
Refuză ruga idolatră
Ţine visul unirii treaz
Recheamă-ţi oastea de la vatră

Aprinde foc pe vârf de munte
Nu contempla cum curge Istrul
Clădeşte peste Ţară punte
Ca Tisa să uneşti cu Nistrul.

Tulnicele în munţi să sune
Adună-ţi oştenii sub armă
Ca steaua ta să nu apună
Când vrea o putere infamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Virgil Ciuca din Chemarea la judecată (13 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopţii zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coşmarul gândurilor grele.

fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima şi sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.

mă topesc în consistenţa unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viaţă precum un viteaz.

mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi ţin sufletul treaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Se înserează mai devreme
Şi noaptea s-a lungit cu-n ceas,
Acum am timp să scriu poeme
Mai lungi c-o strofă şi un pas.

Am timp mai mult să stau cu luna,
Mai lung îmi este timpul treaz,
Ziua adorm întotdeauna
Să îi fac soarelui necaz.

Mi-am inversat sărmana viaţă,
Lunatecă am devenit,
Aştept doar noaptea înstelată
Să-mi lămurească ce-am trăit.

Ce linişte îmi dă doar noaptea
Şi ce-amintiri caut în ea,
Nu vreau să vină dimineaţa
Pe care-o sorb cu o cafea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi de ţăran

În ţara asta frumoasă cu nume de poet
Eminescu privea rugăciunea unui dac,

poarta sărutului pe sub care trec
are stâlpi dăltuiţi în piatră
şi susţin o ladă de zestre
în care-i împăturită istoria unui neam
trecut peste nesfârşite încercări de moarte
şi totuşi există treaz.

Pe când voi îmbătrâni lângă masa tăcerii
idei de păsări vor zbura spre cer,
de voi rămâne nemuritor şi magic
privind coloana înfiptă-n înfinit
cu ochi de ţăran dintr-un sat
rămas într-o veşnicie uitată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 87

Adio! Eşti prea scump să te deţin
Şi tu probabil ştii cât valorezi;
De obligaţii eşti scutit deplin,
Iar eu nu-ţi sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Şi cum să merit aste bogaţii?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinţi.
Când nu-ţi ştiai valoarea mi te-ai dat
Şi făcând asta, cred că ai greşit;
Măreţul dar, căci tu te-ai înşelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.

Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ospiciul muzicii

[decupări]

nu-mi năluci fiinţa-n interzisul
din treaz, pe uşa lutului, deschisă
în noaptea albă, raţiunii scrisă
nu-mi adormi, să-mi dai de veghe visul.
îmi eşti havuz din taina neucisă
talaz pe sânge-amorul meu ce zisu-l
lumini de mă cufundă-n tot abisul
dar ocolind pe gânduri vamă-n clisă...

eres în duh şi învelit în carne,
de suflet vrei tu frunza să-mi desparţi
ori poate-n sens iubirea să mă-ntoarne.

în muzicii ospiciu, pe savarţi
zidindu-te în păsări cânt în marne
pe cer se-adună îngeri decupaţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Orfeu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu virtual

în miez de noapte întâlnesc steaua mea
mereu mă sfătuieşte ca o soră dragă
să ocolesc demonii trecând de lume rea
viaţa mea sa fie dulce ca o fragă.

la cenaclul cu luceferi sunt prezentă
slove de lumină povestesc şi eu
sunt la şcoala vieţii nu sunt repetentă
cu teza credinţei ajung la Dumnezeu.

îngerii mă ridică pe valuri turcoaz
şi pe creste de munte aproape de cer
unde disip tristeţea şi fac haz de necaz
vise mari, speranţe azvârl în eter.

în mirabila noapte sufletul e treaz
lumina stelară dezleagă oricare mister.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XIII

O, pară, vişina, mărul în pârg,
agrişele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieţii sârg...
îl presimţi şi pe-un chip copilăresc.

Gustă sucul: purcese departe.
Simţi molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deşarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!

De rosteşti vorba: măr, toţi o ştiu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat muşcătura,

limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc –:
O trăiri!... Simţământ... urieşesc!

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de Harlem

Ceea ce străluceşte-aici nu-i apă,
Aceste dense şuvoaie furtunoase
Care-împing sângele, alungând spaima din oase,
Dincolo de teamă, pe-aleea viselor frumoase;

Acesta este-un vin care trebuie să curgă,
Nu contează unde, nu contează cum;
El are propriile lui daruri de-a se prelinge
Acolo unde aerul e plin de cântece şi de parfum.

El poate vrăji cu multă artă orice flaut
Şi-umple buzele c-un fior proaspăt, treaz,
Iar măsurile melodiilor pe care le provoacă
Trezesc în coapse dorinţe, freamăt şi extaz.

poezie de Countee Cullen,1903-1946, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!