Toate rezultatele despre sunt vagabondul vietii mele, pagina 7
În barca vieții mele
În barca vieții mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineții, fie în amurg.
Ale vieții valuri mereu m-au lovit,
am ieșit la țărmuri și am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viața mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
și în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieții mele apa a intrat
și valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopții groaznic mă lovesc,
când bezna se așterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morții să mă scapi aș vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieșiți din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri și ajunși pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.
poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre salvare
- poezii despre bărci
- poezii despre victorie
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muguri de lumină
Muguri de lumină cernuți din flori de stele
Ce cad amețitor asupra vieții mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereții,
Și-n brumă alburie la vremea bătrâneții.
Ei cad în valuri line în orișice destin
Cu harul de iubire și cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă și urme de nectar
Și flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.
Ei cad în valuri, valuri pe scena vieții mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri și zile grele,
Și- mi luminează calea cu raze efemere
Și-mi dau speranța pură a visurilor mele.
poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre timp
Într-o zi
ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceață mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esența din trestii și sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeți din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieții mele
cuvintele ei sunt rotunde
mișcătoare de cer și de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spații goale de vânt
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre frunze, poezii despre cuvinte sau poezii despre albastru
Al vieții mele caleidoscop
În acest verde fără timp,
printre zidurile antice și tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline și urcușuri aride
pe parcursul vieții mă însoțesc,
momentele mele efemeride
cu speranța mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini și umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roșu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munților de armături.
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre scurtături, poezii despre roșu sau poezii despre munți
Al vieții mele caleidoscop
În acest verde fără timp,
printre zidurile antice și tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline și urcușuri aride
pe parcursul vieții mă însoțesc
momentele mele efemeride
cu speranța mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini și unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roșu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munților de armături.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumurile vieții mele
Pe drumurile vieții mele
Au trecut pe lângă mine multe ființe minunate,
Toate îmbrăcate în alb, toate strălucitoare.
Într-un târziu, am intrat în vorbă cu una:
"Tu cine ești?"
Dar ea, ca și celelalte,
Și-a plecat smerită privirea,
Apoi mi-a raspuns în grabă, stingherită:
"Sunt, bineînțeles, fapta bună;
M-ai întâlnit de multe ori în viața ta."
"Da, dar nu cu figura asta smerită," i-am răspuns;
Și dintr-o singură mișcare, cu mână viguroasă,
În pofida împotrivirii ei,
I-am smuls voalul
Și-am văzut fața mândriei.
Ea, umilită, a plecat;
După ce m-am gândit o vreme,
Mi-am spus:
"Smintitule!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre smerenie, poezii despre mândrie, poezii despre mișcare, poezii despre bunătate sau poezii despre alb
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre realitate sau poezii despre filme
Premiile mele
Eu nu umblu după premii
Sunt file ce scrum vor fi
Eu caut cerneala foamei mele
Să satur fiarele ce-mi sunt sensurile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre premii sau poezii despre cenușă
Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
Sunt emirul ce domnește într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristețe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deșertul vieții mele, pân-acum la bătrânețe.
Ce e viul? Ce e viața? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Și a nu știu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.
Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... și nu prind întâietatea,
Iar în școala vieții mele, anual sunt repetent.
Sting cu foc tot ce mă arde și mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin pușcărie
Și-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalț în jos.
[...] Citește tot
poezie de Dan Dadae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre vestimentație sau poezii despre tristețe
Filosofia a fost secretul vieții mele, inepuizabila mea pasiune, din care am extras mustul care m-a dus mai departe. Dacă vii la mine acasă, ai să întrebi unde sunt psihiatria, medicina? Sunt și tratatele medicale pe undeva, pe-acolo, dar biblioteca mea e o bibliotecă de filosofie.
Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: