sun tzu munti

Ce mai faci, Vitoria Lipan?

Ce mai faci, prin munţi ce ţi-l ascund
pe bărbatul tău ce-a fost cioban,
ce mai faci sub cetini şi pe prund,
ce mai faci, Vitoria Lipan?

Duhul lui mereu în preajma ta
ţi-a-nsoţit umbrirea lumini
şi atât de mare se-arăta
că n-aveai nici loc să te închini.

El te-a dus pe drumu-adevărat,
el ţi-a dat şi drept să judeci tu
prefăcându-ţi dorul de bărbat
în ceva ce n-are nume, nu.

Iernile sunt tragice în munţi,
de când este muntele sub cer,
numai la botezuri şi la nunţi
şi la moarte rudele te cer.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul-Bijuteria României

Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare

Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti

Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă

Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-n mine o grădină

Dunărea e urâtă şi gânditoare.
Liniştea se cojeşte în munţi.
Salcâmii toropesc,
năuciţi de dulcele din ei
şi din ugerii lor curge somn.
E-n mine o grădină, o fereastră
ca seninul caselor amare.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râu înzăpezit

O sută de munţi şi nici o pasăre,
O mie de cărări şi nici o urmă;
O luntre mică, o colibă din bambus,
Un bătrân pescuind în râul rece, înzăpezit.

poezie de Liu Zongyuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea – poem diamant

Aceasta-i
patria mea,
cu munţi semeţi,
ape limpezi şi adânci,
păduri străvechi cu copaci înalţi,
câmpii întinse şi bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentagrama cometei

De evuri şi milenii o stea citeşte-o Carte
Dintr-un abis feeric - cu munţi, fântâni şi gânduri.
Şi-atât o-nduioşează cereştile avânturi,
Că se aruncă-n flăcări cu-ntregul ei departe
Şi dăruieşte lumii spre înviere-o moarte.

poezie de George Popa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vina mea", că m-am născut în Bucovina

"Niciunde în lume nu găseşti, tablou mai cu-nţeles ca Bucovina
Nu e mândrie, e doar regret faţă de cei ce nu îmi poartă "vina"
Eu nu înţeleg cum poţi tu, om, să trăieşti, în lipsă de munţi, senin şi viaţă
Când viaţa-ntreagă se ascunde-n munţi, pe când oraşul se ascunde în ceaţă.
Cum reuşeşti să te trezeşti, fără să simţi mireasma florii, fără să vezi cu ochii tăi cum vântul adie în zbor norii?
Cum ai fost tu de mic copil? Unde ţi-ai construit castele? Dacă nu sub ramuri de brazi, in cântece de păsărele.
Ai stat vreodată într-un copac? Sau te-ai ascuns în iarba-n care, adeseori puteai s-adormi, căci te pierdeai "de cât de mare"?
Ai fost tu un copil ca mine care aştepta ziua de mâine, doar să alerge după fluturi, convins că se transformă-n zâne?
"Om mare", care esti azi asa cum ţi-ai dorit din vremuri,
Nu ţi-ai dori "o Bucovină", să poţi s-atingi cu mâna cerul?

poezie de Roxana Vătămanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei

Zburam, ca tineri, peste munţi,
Mergeam la baluri, dansuri, nunţi,
Făceam ce vream, făceam minuni,
Şi ne iubeam ca doi nebuni.
Dar azi, ajunşi la bătrâneţe,
Doar ne-amintim de tinereţe.

poezie de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când din cer...

Când din cer meteoriţii
Vor zbura spre vârf de munţi,
Viaţa va fi petrecută
În genunchi, de vis desculţi.

Nu vom deranja intrarea,
Nu vom sculpta cruci de dor,
Vom gusta din stele fierte
În otrava tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Din adâncuri urcă apa
Să coboare-încet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Dar prin munţi, îşi taie cale.

Ea din pământ izvorăşte
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătoreşte,
În pământ se-ascunde iară.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!